Am ajuns în Bruges în 2013, cu acea dorință pe care o are orice turist care se respectă. Era un oraș pe care îl purtam în minte de mult timp, un loc despre care citisem, văzusem fotografii, ascultasem povești, și totuși, când am pășit acolo, am simțit că nimic nu mă pregătise cu adevărat pentru ce urma. Bruges nu este un oraș pe care îl vizitezi ca pe oricare altul. Bruges este o promisiune. O promisiune de frumusețe, de liniște, de magie, de timp oprit, de apă care te însoțește la fiecare pas!
     Istoria lui se simte în fiecare piatră, în fiecare clădire gotică, în fiecare canal care străbate orașul. A fost cândva un centru comercial uriaș, un oraș al negustorilor, al breslelor, al artizanilor, un loc unde se întâlneau culturi, limbi, tradiții. Apoi timpul l-a adormit puțin, l-a lăsat să se odihnească, să se conserve, să devină o bijuterie medievală perfect păstrată. Și poate tocmai de aceea Bruges are faima pe care o are: pentru că nu s-a pierdut, nu s-a modernizat agresiv, nu s-a grăbit. A rămas el însuși.
     Plimbarea mea prin Bruges a fost o aventură de aproape o zi, o zi în care am încercat să acopăr cât mai mult din arealul turistic, ca și cum aș fi vrut să mă asigur că nu pierd nimic. Am mers pe străzi înguste, pavate, cu case care par desprinse dintr-o carte veche. Am traversat poduri mici, elegante, care se arcuiesc peste canale liniștite. Am privit clădirile reflectate în apă, ca într-o oglindă ce păstrează totul intact. Am simțit că orașul mă primește, că mă lasă să-l descopăr în ritmul meu, fără grabă, fără presiune, fără zgomot.
     Obiectivele turistice sunt multe, dar nu le-am simțit ca pe niște „obiective”. Le-am simțit ca pe niște întâlniri. Belfortul, cu turnul lui care domină piața centrală. Grote Markt, cu clădirile colorate, cu terasele pline, cu oameni care se bucură de viață. Canalele care se strecoară printre case, ca niște coridoare de apă. Bisericile gotice, muzee, străzi care se deschid brusc în piețe luminoase. Totul se leagă, totul curge, totul te învăluie.
     Gastronomia Bruges-ului este celebră, dar de data aceasta am ratat-o. Nu am gustat ciocolata belgiană, nici berea artizanală, nici mâncărurile tradiționale. Și totuși, nu am simțit că am pierdut ceva. Am simțit doar că data viitoare o să mă revanșez. Pentru că Bruges este un oraș în care te întorci. Nu pentru că trebuie, ci pentru că vrei.
     Bruges este o fascinație ireversibilă. Un loc care nu se explică, ci se trăiește. Un oraș care nu se uită, ci se păstrează în tine ca o amintire care nu se estompează.
     Iar în ziua aceea din 2013, am simțit că am mai adăugat în colecția mea de călătorii… una dintre cele mai prețioase bijuterii, un colț de Belgia care m-a cucerit pentru totdeauna!

–03 octombrie 2013–