Am ajuns în Salonic cu gândul clar că de data aceasta mă vindec de dependența de insulele grecești. Așa mi-am spus. Așa am crezut. Așa am intenționat. Dar Grecia are felul ei de a-ți zâmbi și de a-ți spune: „hai, doar o zi… ce rău poate să fie?”. Și uite-mă dimineața, în port, urcând pe feribotul care urma să mă ducă în Skiathos. Trei ore pe mare, trei ore în care am privit valurile acelea albastre, lumina aceea grecească ce vine parcă din altă lume, și mi-am dat seama că nu mă vindec de nimic. Ba dimpotrivă, mă afund și mai tare în dependență.
     Când am ajuns în Skiathos Town, am simțit imediat că insula asta nu e pentru o zi. E prea frumoasă, prea vie, prea plină de turiști, prea plină de terase, prea plină de culoare, prea plină de Grecia. E genul de loc în care ajungi pentru câteva ore și pleci cu regretul că nu ai stat câteva zile. Sau câteva săptămâni. Sau câteva vieți.
     Skiathos are o istorie lungă, frumoasă, cu rădăcini în antichitate, cu povești despre pirați, despre venețieni, despre otomani, despre biserici vechi și mănăstiri ascunse. Dar eu, în puținul timp pe care l-am avut, am trăit doar prezentul. Și prezentul în Skiathos Town este o explozie de viață. Străduțe înguste, case albe, ferestre albastre, flori peste tot, magazine mici, oameni care vin, oameni care pleacă, oameni care se opresc la terase și nu mai pleacă. Și eu, desigur, am făcut la fel. Cum să reziști? Terasele din Skiathos sunt făcute special ca să nu reziști. Te așezi, comanzi ceva, și dintr-odată simți că nu mai ai niciun motiv să te ridici.
     Am mers pe faleză, am privit portul, am privit feriboturile care veneau și plecau, am privit turiștii care invadau insula ca un val continuu. Skiathos este una dintre cele mai vizitate insule din Grecia, și se vede. E plină de viață, plină de energie, plină de oameni care caută plaje, mâncare bună, apă turcoaz, distracție, liniște, totul în același loc. Și insula le oferă. Are peste 60 de plaje, unele celebre, altele ascunse, unele cu nisip fin, altele cu pietricele, unele pentru familii, altele pentru aventurieri.
     Skiathos Town m-a surprins. M-a fascinat. M-a prins. M-a făcut să uit că am doar câteva ore. M-a făcut să uit că trebuie să mă întorc în Salonic. M-a făcut să uit că feribotul pleacă la o oră fixă. M-a făcut să uit tot, în afară de faptul că sunt acolo, pe o insulă grecească, într-o zi care nu trebuia să fie despre insule… și totuși a fost.
     Pentru că Skiathos nu este o insulă pentru o zi. Skiathos este o insulă pentru suflet. Și sufletul meu a rămas deocamdată acolo!

–27 august 2026–