Aventură turistică – Viața ca o călătorie

Când am ajuns din nou în Țara Galilor, am avut impresia că intru într-un spațiu unde realitatea se ține de glume. Aici, ploaia nu cade normal, ci vine din lateral, ca și cum ar avea ceva personal cu tine. Oile nu stau cuminți pe câmp, ci se uită la tine cu o expresie de „ce cauți pe teritoriul nostru?”. Iar oamenii… oamenii vorbesc o limbă care sună cu un descântec straniu, de parcă fiecare propoziție ar deschide o ușă spre o altă lume.
Dar nimic nu m-a pregătit pentru satul cu numele imposibil: Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwllllantysiliogogogoch. Când am văzut panoul din gară, am crezut că e o glumă. Apoi am crezut că e un poem. Apoi am crezut că e un test psihologic. Apoi am realizat că… nu, prietene, chiar așa se numește satul!
Legenda spune că numele a fost inventat în secolul XIX de un galez cu simțul umorului foarte dezvoltat, ca să atragă turiști. Și a reușit. Pentru că cine nu vrea să viziteze un sat care se numește ca un paragraf întreg? În traducere liberă, numele înseamnă ceva de genul: „Biserica Sfânta Maria din valea alunului alb, lângă vârtejul rapid, lângă groapa roșie, lângă biserica Sfântului Tysilio de lângă peșteră.” Adică… tot ce se putea pune într-un nume, galezul acela a pus.
Eu am ajuns acolo doar pentru câteva ore, dar suficiente cât să mă autoîncadrez în bizareriile locului. M-am plimbat prin sat, am admirat panoul monumental cu numele Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwllllantysiliogogogoch, am încercat să-l pronunț, am eșuat lamentabil, am încercat din nou, am eșuat și mai tare, iar un localnic m-a privit cu un zâmbet galez care spunea clar: „Lasă, prietene, nu e pentru toată lumea.”
Dar partea cu adevărat haioasă a început când am intrat într-un mic magazin de suveniruri. Am vrut să cer un magnet cu numele satului. Am deschis gura, am încercat să pronunț primele trei silabe, m-am împiedicat, m-am blocat, am scos un sunet ciudat, iar vânzătoarea a izbucnit în râs. Apoi a început să-mi spună numele pe silabe, ca unui copil care învață alfabetul. Eu am repetat după ea, dar la un moment dat am încurcat totul și am spus ceva ce semăna mai mult cu o incantație de vrăjitor obosit.
Am plecat de acolo cu magnetul, şi cu o eșarfă pe care scria Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwllllantysiliogogogoch, şi cu sentimentul și certitudinea că am trăit un episod pe care doar Țara Galilor îl poate oferi!