Kaunas este al doilea oraș ca mărime al Lituaniei, un loc cu un trecut bogat și cu un prezent plin de energie. Fondat în Evul Mediu la confluența râurilor Nemunas și Neris, orașul devine rapid un centru comercial și cultural. În perioada interbelică, Kaunas joacă rolul de capitală provizorie a țării, iar astăzi își păstrează statutul de inimă culturală, cu arhitectură modernistă și atmosferă artistică.
     Mă plimb prin centrul vechi și ajung la Catedrala Bazilică a Apostolilor Petru și Pavel, cea mai mare biserică gotică din Lituania. Interiorul e impresionant cu altare baroce, capele decorate cu sculpturi și picturi, opere de artă care dau senzația că fiecare colț are o poveste de spus. Încerc să privesc solemn, dar nu pot să nu zâmbesc când îmi imaginez că îngerii pictați pe pereți ar putea să-mi șoptească: ,,Bine ai venit, dar nu uita să te bucuri de viață.”
     Gastronomia locală mă surprinde prin simplitate și savoare. De data aceasta servesc doar o ciorbă și o limonadă roșie, dar gustul lor e suficient ca să mă facă să simt că orașul îmi oferă un mic festin. Limonada are o culoare atât de intensă încât pare mai degrabă un decor de teatru culinar, iar eu mă bucur de fiecare înghițitură ca de o mică surpriză.
     Între reprizele de ploaie, Kaunas îmi lasă o impresie bună. Umbrela mea se încăpățânează să reziste, iar un localnic mă privește amuzat și îmi arată drumul spre un muzeu cu un gest larg, ca și cum ar vrea să-mi spună: „Relaxează-te, aici totul se rezolvă cu un zâmbet.”
     Mă cazez la hostelul „Sports”, unde Monika, o recepționeră simpatică și foarte amabilă, acceptă să facă o poză cu mine. Zâmbetul ei devine parte din poveste, un detaliu mic dar memorabil, dar care face ca întreaga mea experiență să fie mai caldă și mai personală.
     Kaunas rămâne pentru mine un oraș unde istoria, arta și gastronomia se împletesc într-o călătorie relaxată. Chiar și ploaia joacă rolul ei, iar eu mă bucur de fiecare moment cu un amestec de fascinație și umor discret!

01-02 septembrie 2017