Nu mi-am putut închipui vreodată că o să ajung pe fundul unei mări! Și totuși, parcă aflat într-un fel de stare de transă, tot răsunându-mi în cap un refren care nu-mi dădea deloc pace: „vai-vai-vai, ce durere și ce chin, să fii submarin, în burtă de rechin”, pornesc din Hurghada cu nava Sindbad și, nu după mult timp, ajung la 25 de metri chiar pe fundul Mării Roșii.
     Wow, suntem îmbarcați într-un submarin adevărat! Pe la geam apar epave și relicve istorice, dar ce mi se pare mie cel mai fascinant sunt peștii grași – probabil macrou – de mi se face o așa poftă să-i mănânc… dar îi las pentru altădată! Ghida, mereu zâmbitoare, ne oferă toate amănuntele necesare și nu mă pot abține să fac și o poză cu ea. Am aflat că are doar 120 de dolari pe lună salariu, deși e foarte deșteaptă și tare pasionată de ceea ce face.
     La un moment dat, comandantul mă invită să preiau comanda navei pentru câteva clipe, dar din fericire nimeni nu observă – în afară de fotograf, desigur. Călătoria cu submarinul nu durează decât vreo 20 de minute, dar senzația e super tare. Oare ce altceva mai ascunde marea în afară de ceea ce se vede prin micile gemulețe? Un rechin, doi?
     Știu că unii sunt pasionați de scufundări, dar eu niciodată! Nu aș vrea să ajung în burta unui pește.. Mai ales că şi aşa.. tot îmi mai răsună în urechi același refren: „vai-vai-vai, ce durere și ce chin, să fii submarin în burtă de rechin!”

–noiembrie, decembrie 2024–