what – Viața ca o călătorie

Maratonul „Everesting Ultra Zărand” este organizat, pe lângă alți mulți voluntari, de către Eva Hochbauer, celebra alergătoare de pe Via Transilvanica și, mai recent, una dintre protagonistele filmului „Apă și Talpă”. Eva are un spirit de organizare ireproșabil, cum eu personal nu am mai văzut la nimeni, și sunt deosebit de onorat că am avut șansa de a cunoaște astfel de oameni minunați!
Este a doua oară când am ocazia să particip la acest eveniment. Am încercat să ajut și eu cu ce pot, mai mult cu chitara mea și poate că și cântecele mele au fost binevenite! Mai ales că de data aceasta l-am avut lângă mine și pe maestrul chitarist Daniel Cristian Bulea din Arad, vechi veteran al Asociației Veniți cu Noi Arad, și cu care am încercat să scot la iveală multe dintre cântecele tradiționale de munte ce s-au cântat și se mai cântă pe la cabane.
L-am reîntâlnit după mult timp și pe vechiul meu prieten, Dani Foale, împreună cu care am organizat zeci de excursii cu amintiri memorabile și sper să mai fie și altele. Mulți oameni interesanți și multă lume de calitate. Vremea a fost și ea bună, dar doar în ultima parte a evenimentului. În prima zi am avut parte de un timp urât și o ceață cum nu am mai întâlnit nicicând în nenumăratele mele excursii de-a lungul timpului.
Am stat și în post câteva ore pe Vârful Highiș, pe o ploaie continuă, în întunericul serii. Noroc că focul a făcut față cu succes și astfel am reușit să-i cântăm „La mulți ani” Ancutei, colega lui Călin, pe care eu personal nu o cunosc. A fost un moment special și emoționant, care a transformat acea seară ploioasă într-o amintire de neuitat.
Am coborât pe o ceață teribilă de nici la un metru nu se vedea în față și, după ce rând pe rând am trecut pe lângă siluetele fantomatice ale super-participanților, pe care eu nu o să îi înțeleg niciodată de unde dispun de aceste capacități de super-oameni, am ajuns și eu cu bine la cabana „La Profu”, superbul loc de cazare unde am stat în cele două zile.
Privindu-i pe acești super-eroi, pe care nu știu cum să-i mai numesc, că parcă par veniți de pe altă planetă, mă întreb și mă minunez cum de reușesc să facă asta, dar nici nu vreau să știu răspunsul, vreau doar să îi admir și atât!