Sunt în Varșovia, în vara lui 2012, când orașul pulsează de energie și emoție. Campionatul European de Fotbal aduce aici mii de suporteri, iar eu ajung chiar în ziua semifinalei dintre Italia și Germania. Atmosfera e teribilă, străzile sunt pline de culori, cântece și strigăte. Suporterii italieni cântă cu pasiune, dar nemții, cu ironia lor, strigă „Arrivederci Italia!”, convinși că adversarii vor pleca acasă. Însă destinul le joacă festa: Germania pierde, iar cântecul lor rămâne doar o amintire comică.
     Nu intru pe stadion, dar mă bucur de spectacolul străzii. Îi întâlnesc pe suporterii germani, îmbrăcați extravagant, cu pălării, peruci și steaguri pictate pe fețe. Fac poze cu ei, râd și simt că fac parte dintr-o mare familie a fotbalului. Varșovia e un carnaval, un oraș care respiră prin fiecare suporter.
     Totuși, nu uit să vizitez centrul istoric. Mă plimb prin Piața Castelului, admir Palatul Regal, trec pe la Coloana lui Sigismund și mă pierd pe străduțele colorate ale Orașului Vechi. Îmi opresc pașii la Barbican, zidul medieval care încă păstrează aerul de fortăreață, și simt cum istoria se împletește cu prezentul.
     Surpriza de proporții vine când prind o promoție neașteptată: mă pot înălța gratuit cu balonul deasupra marelui stadion din Varșovia. Mă ridic încet, iar orașul se deschide sub mine ca o hartă vie. Stadionul strălucește, suporterii par furnici colorate, iar eu simt că plutesc într-o poveste fantastică, ancorată în realitate. E fabulos, un moment care îmi va rămâne pentru totdeauna la suflet.
     Pe o terasă din centrul orașului, servesc bunătăți poloneze: pierogi umpluți cu carne și brânză, acompaniați de o bere rece. La masa vecină, un grup de suporteri italieni cântă și dansează, iar un localnic încearcă să le țină ritmul cu un acordeon. Într-o clipă, masa s-a schimbat într-o petrecere nebună, cu acordeonul pe post de DJ și suporterii pe post de dansatori.
     Şi astfel, Varșovia rămâne în memoria mea ca un oraș unde fotbalul, istoria și bucuria se împletesc într-o aventură magică. Iar eu sunt călătorul care descoperă fiecare colț cu uimire, iar Varșovia îmi răsplătește curiozitatea cu povești pline de viaţă!

–28 iunie 2012–