De vreo patru ori am urcat aici, de fiecare dată cu grupuri diferite, dar de data aceasta cu cei de la Patagon Bucureşti. Ei au mers şi pe creste, eu m-am mulţumit să stau la poveşti cu Nea Petre, legendarul cabanier de la Cabana Bârcaciu.
     Data trecută când am venit aici, am avut ocazia să stau de vorbă cu el vreo două-trei ore, era tare cald în cabană şi adormiseră toţi, eu nu aveam somn… mi-a povestit toată viaţa sa, şi tare interesant a mai fost.
     Acum Nea Petre se mişcă un pic mai greu, si peste doamna Mariana se aşterne încet-încet amprenta timpului, însă cabana este administrată excelent de către fiul lor Mihai, un băiat foarte de treabă, ce are grijă ca totul să fie conform pretenţiilor noi generaţii de iubitori de munte.
     Noi, am rămas o noapte aici şi am avut parte de un timp perfect, colegii mei au mers şi pe traseu, după cum am mai spus, mie mi-a ajuns urcarea de două ore de la Poiana Neamţului pe care am eu făcut-o în patru şi aştept cu nerăbdare să vină vara pentru a urca din nou pe vârful Scara sau pentru a reuşi să termin traseul spre Cabana Negoiu început acum două săptămâni.
     Seara s-a lăsat cu cântece la chitară după o cină tare savuroasă, apoi somn odihnitor, iar a doua zi, mic dejun tare apetisant, poza de grup şi ultimele cântece de munte iar în final urările de bun rămas în speranţa revederii cât mai curând.

     A fost o tură frumoasă cu cei de la Patagon Bucureşti, cu oameni de cea mai bună calitate, o atmosferă prietenească şi pe care mi-aş dori să o regăsesc de fiecare dată!

20-21 aprilie 2024