Om de mare caracter, nea Gheorghe Achim mi-a oferit așa de multe sfaturi bune ce sigur o să îmi folosească pe viitor și cred că am și rămas prieteni pentru totdeauna, iar tanti Maria a fost așa de atentă cu mine, încât, în afară de faptul că m-a servit cu un mic dejun tare apetisant, mi-a mai oferit pentru drum și trei sandwichuri foarte delicioase care mi-au prins tare bine!
     Nici nu am plecat bine din locul meu favorit, că imediat la urcare pe un versant destul de istovitor dau nas în nas cu drăgălașa cățelușă Alina, feblețea lui tanti Lucia, despre care spune că este foarte cuminte și ce e drept, că este și foarte frumoasă.
     Mai încolo îl găsesc și pe nea Traian și el tot cu caprele, îl învăț să-mi facă o poză dar nu pricepe deloc, în schimb îmi arată toate scurtăturile traseului meu de astăzi, dar eu îl ascult și fac tot ca mine.
     Ajung la binecunoscuta fântână cu apă rece de deasupra Obârșiei și nu zăbovesc prea mult în singurătatea mea că mă pomenesc dintr-o dată că apar vreo 130 de capre ce năvălesc peste mine, şi care, după ce trec şi ignoră cu seninătate prezenţa mea pe acolo, se aşează tare cuminți la rand ca să bea apă, însă cele mai multe profită de timpul liber apărut pe neaşteptate și se întind pe asfalt, nu rezist ispitei și mă așez și eu, că doar nu strică un pic de odihnă în plus!
     După ce îmi iau la revedere de la Niculae Cârstea și de la Giorgică Ciorbă, îndrumătorii armatei de caprine, pornesc în aproape interminabilul traseu de deasupra Văii Cernei care dealtfel mă și răsplătește cu peisaje de-a dreptul magnifice începând cu Vârful lui Stan care se află în imediata apropiere, Munții Cernei după vale iar în zare îndepărtatul Retezat, Godeanu sau Vâlcan. Prind și câteva rafale de ploaie dar fiind în pădure nu prea mă afectează.
     După o coborâre aproape fără de sfârșit, ajung jos și văd pe un indicator că mai este doar un kilometru până la Cerna Sat și cam 42 până la izbucul Cernei dar nu apuc să mă dumiresc prea bine de ce se află în jurul meu, că mă şi pomenesc înconjurat de vreo patru câini destul de agresivi, noroc însă cu doamna Florența Achim rudă cu nea Gheorghe, care sare la ei şi mă salvează de prietenii patrupezi.
     Iar apoi după vreo 12 kilometri de mers prin spectaculoasa vale, ajung la ,,Casa Valea Cernei” unde este și punctul meu terminus al zilei de astăzi.
     Mă întâmpină un lux desăvârșit poate prea mult pentru pretențiile mele, servirea e de-a dreptul ireproșabilă, întâlnesc și oameni drăguți cu care conversez mult și poate mâine facem și o parte de traseu împreună, apare și domnul Marius Milcu, proprietarul pensiunii, o persoană tare agreabilă și prietenoasă și cu această ocazie îi dau si o veste bună!
     Ștampila care lipsește de la Valea Cernei se află la primăria comunei Obârșia Cloșani iar domnul Marius o va recupera în cel mai scurt timp.
     Acum e târziu dar mâine mă așteaptă o zi specială! Întâlnirea cu Nea Nistor și Tanti Ioana de la Prisăcina, de abia aștept să îi revăd, când am plecat data trecută de la ei mi-am lăsat sufletul acolo, acum mă reîntorc să îl recuperez!

–10 august 2022–