Construită pentru transportul cărbunelui şi dată în folosinţă la 15 decembrie 1863, calea ferată Oravița–Anina este una dintre cele mai spectaculoase rute feroviare din Europa. Inițial, această linie făcea parte dintr-un traseu strategic ce lega Serbia de România, intrând pe teritoriul nostru prin Baziaș apoi prin Iam și Oravița. Mai mult decât o simplă infrastructură, această cale ferată este o bijuterie a patrimoniului istoric și cultural, păstrată cu eforturi considerabile și ca un simbol al progresului și conectivității între regiuni.
     De-a lungul timpului, Oravița a fost un nod feroviar important, asigurând legături nu doar spre Anina, ci și spre Berzovia, Iam, Timișoara și apoi spre tot restul României.
     În 2011, când am mers pentru prima oară cu trenul pe această rută, am descoperit un mers de tren afișat pe peronul gării din Oravița, unde pe vremea aceea garniturile se succedau în ritm frecvent, asigurând conexiuni către multiple destinații. Acum, nu a mai rămas decât o singură rută, spre Anina pe care cu mari eforturi mai circulă doar un singur tren dus-întors, o relicvă salvată ca prin minune de la desființarea definitivă. Cu toate acestea, viitorul ei pare sumbru, iar întrebarea rămâne: Va fi oare salvată această bijuterie feroviară?
     Motivat de dorința de a cunoaște fiecare detaliu al acestei căi ferate, am decis să o parcurg pe jos, în două etape: primăvara și toamna. În această primă etapă, alături de Marius, un pasionat al universului feroviar, am pornit de la Ciudanovița, descoperind tuneluri săpate în stâncă, viaducte care sfidează gravitația și peisaje de o frumusețe ce îți taie respirația. Verdele crud al primăverii, ciripitul vesel al păsărelelor, copacii seculari ce străjuiesc traseul și florile gingașe ce împodobesc câmpurile creează un decor feeric. Este un peisaj în care natura și istoria se împletesc armonios.
     Pe drum, am avut bucuria să-l reîntâlnesc şi pe Victor, revizorul de cale, colegul meu, un om dedicat care veghează necontenit pentru ca linia să rămână în stare bună. La Gârliște, am cunoscut şi un alt personaj remarcabil, pe domnul Cornel Encuțescu, impiegat de mișcare aproape de-o viață. Povestirile sale despre trecutul acestei zone mi-au oferit o perspectivă profundă asupra importanței istorice și culturale a acestei căii ferate.
     Ultimii 8 kilometri până la Anina au fost la fel de spectaculoși, cu peisaje desprinse parcă dintr-o carte de povești. De la viaductele impresionante ce par să se sprijine pe cer, până la liniștea adâncă a pădurilor traversate, fiecare pas a fost o descoperire. De la Anina, ne-am întors cu trenul, bucurându-ne de o ultimă călătorie pe această rută rară și fascinantă.
     Dar nostalgia se amestecă cu îngrijorarea. Calea ferată Oravița–Anina nu este doar un traseu, este un simbol al istoriei și rezilienței, al frumuseții și ingeniozității. Astăzi, ea continuă să lupte pentru supraviețuire, iar întrebarea persistă: Oare va fi salvată?
     Această bijuterie feroviară merită toată atenția noastră, toate eforturile noastre, și mai ales, aprecierea generațiilor viitoare. Dacă această cale ferată va dispărea, vom pierde nu doar o amintire atât de dragă, ci şi o parte din moștenirea și caracterul unic al acestor locuri!

–8 mai 2011, 12 aprilie 2025–