Această cale ferată care face legătura cu Țara Moților se desfășoară pe o distanță de 42 de kilometri și începe din Alba Iulia, terminându-se în orașul fost minier Zlatna. A fost inaugurată în anul 1895 și trecea la început prin centrul municipiului de județ, având în faza inițială ecartament îngust. De abia după 85 de ani s-a găsit o variantă ocolitoare și astfel, în sfârșit, s-a trecut la o linie cu ecartament normal. În prezent această cale ferată este deservită de către compania ,,Regio Călători” şi pune la dispozitie patru automotoare care fac curse zilnic, dus-întors. Traseul este de un pitoresc aparte; presupun că vara este și mai frumos, însă orașul fanion din zonă este cam lăsat de izbeliște.
     Sunt însă multe obiective în împrejurimi care merită cu prisosință avute în vedere, precum Cetatea Colțești, o cetate medievală impresionantă situată pe un deal cu o vedere panoramică spectaculoasă asupra Munților Apuseni; Cheile Râmețului, o zonă pitorească cu peisaje uimitoare, perfectă pentru drumeții și explorări în natură; Rezervația Naturală Scărița-Belioara, renumită pentru flora și fauna sa diversă, oferind trasee de drumeție deosebite; Mănăstirea Râmeț, o mănăstire veche cu o istorie bogată, situată într-un cadru natural deosebit; Castelul Lupilor din Lupșa, un castel pitoresc cu o istorie fascinantă și arhitectură impresionantă; Cheile Feneșului (Caprei), o zonă pitorească cu peisaje inedite; Poiana cu narcise de la Negrileasa, un loc minunat pentru a admira florile de narcise în timpul primăverii; Piatra Bulbuci, o formă naturală de calcar caracteristică pentru alpiniști și exploratori; Calcarele de la Valea Mică, o zonă carstică cu numeroase forme și fenomene interesante; Rezervația naturală Iezerul Ighiel, cu trasee de drumeție interesante și peisaje spectaculoase. De asemenea, Refugiul Săruni, situat în Munții Trascăului, este un loc ideal pentru drumeți și exploratori datorită frumuseții peisajului și a facilităților oferite.
     Îmi propun să revin cât de curând în zonă, dar de data aceasta m-am rezumat strict la oraș. Astfel, într-o dimineață friguroasă de iarnă, am pornit din stația punct final, care e mai mult o ruină. Am trecut prin așa zisul parc de pe marginea drumului și am ajuns la Pensiunea Restaurant „Leul de aur”, unde se spune că s-au ospătat de bucurie cei care i-au ucis pe cei trei eroi ai neamului românesc: Horea, Cloșca și Crișan. În centrul orașului se află și statuia lui Avram Iancu, amplasată în imediata apropiere a școlii pe care el a absolvit-o pe vremea sa. Avram Iancu a fost un lider revoluționar român, cunoscut pentru rolul său în Revoluția de la 1848-1849 din Transilvania, și a rămas în istorie ca un simbol al curajului și dedicării pentru cauza națională.
     Fiind și o zi de duminică, am mers și la biserica ortodoxă și am participat la slujbă, iar apoi, ca totul să fie complet, am servit masa la un restaurant tradițional zonal. Și, ca toate să meargă bine într-o zi perfectă, la întoarcerea cu trenul am fost invitat în cabina domnului mecanic de tren Ilie Cuptor. Pe lângă faptul că am avut prilejul de a afla multe lucruri interesante despre zonă, am avut și ocazia de a admira în toată splendoarea sa ineditele priveliști și peisajele superbe oferite la orice pas.
     Această călătorie pe Valea Ampoiului m-a făcut să reflectez asupra importanței și frumuseții căilor ferate care leagă aceste comunități și peisaje minunate. Deși multe s-au schimbat în decursul anilor, calea ferată rămâne un simbol al legăturii dintre oameni și natură, un drum ce ne poartă prin istorie și ne invită să descoperim noi orizonturi la fiecare oprire. Fiecare călătorie cu trenul este o reamintire a poveștilor care se țes de-a lungul acestor rute și a frumuseților pe care le putem descoperi în drumurile noastre.

–29 decembrie 2024–