Am ajuns în Siracuza într-o dimineață senină, cu acel aer cald și plin de viață pe care doar Sicilia îl poate oferi. Orașul te întâmpină cu brațele deschise, cu acele străduțe înguste pavate, care își șoptesc poveștile trecătorilor, și cu atmosfera care păstrează ceva din trecut, o eleganță ce îmi amintește de scenele din „Malena”, filmul cu Monica Bellucci. Mă plimb pe aceleași străduțe unde ea pare să treacă cu o grație aparte, iar în mine se naște o nostalgie profundă, ca și cum și eu fac parte dintr-un scenariu, al meu, în mijlocul farmecului sicilian.
     Încep explorarea cu Ortigia, inima istorică a orașului. Aici, fiecare colț pare desprins dintr-o carte poștală. Domul impunător din Piazza Duomo mă lasă fără cuvinte, o simfonie de arhitectură barocă și istorie vie. Soarele se reflectă jucăuș pe marmura clădirilor, iar eu mă simt mic în fața acestei măreții. Apoi, descopăr Fântâna Aretusa, unde legenda pare să prindă viață în fiecare unduire a apei. Un loc magic, care ascunde povești ale nimfelor și ale zeilor, dar și un colț perfect pentru a te lăsa furat de visare.
     Plimbarea mea prin Siracuza continuă să dezvăluie locuri inedite. Parcul Arheologic Neapolis îmi oferă o incursiune fascinantă în trecut. Stau pe treptele Teatrului Grec, cu ochii închiși, și încerc să-mi imaginez aplauzele răsunătoare ale publicului din Antichitate. Siracuza este un amalgam de trecut și prezent, o împletire de istorie și vibrație modernă.
     Dar magia nu se oprește aici. Împrejurimile Siracuzei au propriile lor comori. O escapadă până la Rezervația Naturală Vendicari oferă priveliști spectaculoase și o liniște rară. Plajele sălbatice, mângâiate de valurile clare ale Mediteranei, îți arată o altă față a acestui colț de paradis. Și, nu departe, descopăr Noto, o bijuterie barocă unde fiecare clădire pare să fie sculptată cu pasiune.
     Siracuza nu este doar un loc, ci o stare de spirit. Este un spectacol pentru toate simțurile, o poveste pe care o scrii cu fiecare pas și pe care o vei purta în suflet pentru totdeauna. Dacă închizi ochii și lași soarele să îți mângâie fața, parcă poți auzi ecourile istoriei și simți parfumul florilor de portocal.
     Siracuza m-a cucerit, așa cum cucerește pe oricine îi trece pragul. Pentru mine, a devenit nu doar o destinație, ci o parte din sufletul meu!

–10 februarie 2016–