Dorm bine-bine la Pensiunea Fiama din Oțelu Roșu, dar înainte de a pleca la drum către Marga trag o fugă până în oraș să vizitez gara că e aproape, îmi spune doamna Dana recepționera de hotel. Pe drum întâlnesc o tanti de vreo 85 de ani o întreb dacă mai e mult și îmi spune: ehe maică e departe, trebuie sa iei taxiul, sunt câțiva kilometri. Când aud asta mă răzgândesc și mă întorc, rămâne pentru altă dată, deși aflu că e de fapt doar la vreo 5 minute distanță.
     Pornesc la drum, scap de zona industrială, trec Bistra, întâlnesc doi oameni care îmi spun că până la Marga am vreo 20 de kilometri dar îi fac într-o oră, nu prea îi cred, ajung apoi la Zăvoi și acolo mă gândesc să sun la Pensiunea Alex fostă Ana și să vorbesc cu domn Tică, gazda mea din această noapte. Îmi spune să nu întârzii cumva de ora șase că pleacă acasă, eu mă panichez un pic că e cam trecut de ora unu, dar aflu că de fapt se află în urma mea cu maşina iar într-un minut mă şi ajunge și astfel reuşim să ne şi cunoaștem.
     Vrea să mă ia cu mașina că ajungem mai repede, eu nu vreau, îi dau în schimb rucsacul meu, rămân doar cu o plasă în mână ca la piață, dar mai aflu că noi doi am fost pe vremuri colegi de liceu la Craiova cu o diferență de câțiva ani. Formidabil, ce mică e lumea! Rămâne să rememorăm diseară pe îndelete.
     Cu sacoșa la braț ajung în satul 23 August, unde îl cunosc pe nea Puiu Moldovan care mă ia aproape forțat să îmi arate gradina lungă de nu se mai termină și casa care spune el valorează pe puţin 3 miliarde, dar nu ajung decât până la un heleșteu și mă întorc, că dacă stau să îmi arate nea Puiu tot ce are mă apucă noaptea și nu de altceva dar poate rămân și pe dinafară.
     Mai departe merg doar pe terasamentul căii ferate, îl întâlnesc la Valea Bistrei pe nea Simion, conversăm rapid că mă grăbesc, apoi chinul de pe lume că ajung fără să vreau prin niște mărăcini aşa de arţăgoşi încât cu greu mai ies de acolo, apoi nu știu cum fac că dintr-o dată mă pomenesc într-o poieniță îngrădită, și doar desfăcând o ulucă reuşesc să ies afară. Și ca pachetul să fie complet intru chiar și în curtea unui om care cum mă vede mă şi ia la întrebări ce caut eu acolo, el nu nu este nimeni altul decât pădurarul satului, nea Filip.
     Mă scoate la asfalt pe poarta casei sale, după aceea trec pe lângă gara Voislova și observ că e locuită dar nu e nimeni, văd apoi cum se fac crucile de marmură trecând rapid pe lângă un atelier de profil şi stau de vorbă şi cu meşterii, apoi cu gândul la ursoaica Viorica care are și ea trei pui și este deja vedetă prin zonă, reușesc să mă abat destul de bine de la traseu și astfel ajung la Marga cu o întârziere de aproape o oră.
     Nu mă ceartă domn Tică, noroc că am fost colegi, îi cunosc însă pe Beni și Dani care cum mă văd mă întreabă de unde vin, eu le spun că de la Severin.. și ești cu oile? Incredibil, numai la asta nu mă mai gândisem dar îmi dă idei.
     După acea stăm și ne aducem aminte cum era pe vremea liceului, atâtea imagini din trecut, of câte mai sunt de spus, apoi domn Tică îmi oferă și o cină delicioasă și o cameră selectă pentru un somn odihnitor!
     Și e așa de bine când în drumul tău întâlnești oameni frumoși și ai parte de momente inedite și surprize din cele mai plăcute!

–25 august 2022–