Totul a început într-o dimineață senină de sfârșit de vară, când am ajuns în frumosul oraș elvețian Lucerna, sosind cu un tren de noapte din Viena, ușor obosit, dar cu sufletul deschis și cu inima curioasă, îndreptându-mă spre un loc care nu cere nimic, dar îți oferă totul!
Lacul Lucerna, sau Vierwaldstättersee, cum îl numesc elvețienii, nu e doar o întindere de apă. E o scenă vastă unde munții se oglindesc cu o precizie ce te face să te întrebi dacă nu cumva cerul a coborât pe pământ. Înconjurat de Alpii elvețieni, lacul leagă orașe, sate și povești, fiind una dintre cele mai spectaculoase bijuterii naturale ale Elveției.
Am ales să pornesc cu vaporul din Lucerna, alegând traseul lung spre Flüelen, dar m-am oprit la Treib, atras de promisiunea unei priveliști care nu se uită. De acolo, funicularul m-a purtat spre Seelisberg, un balcon natural de unde lacul se vede ca o acuarelă vie, cu nuanțe care se schimbă odată cu lumina. Acolo, în liniștea aceea suspendată între cer și apă, am simțit că nu mai contează nici ora, nici traseul, doar clipa!
Cealaltă variantă, spre Alpnachstad, o păstram pentru partea a doua a zilei. De acolo, trenul Pilatusbahn urcă spre vârful Pilatus, celebru pentru panoramele sale și pentru legenda dragonului care ar fi locuit acolo.
Dar în acea dimineață, lacul era centrul universului meu!
Pe malurile lui se înșiră orășele cochete ca Weggis, Vitznau, Brunnen, Bauen, Gersau și Beckenried, fiecare cu farmecul său, cu străduțe liniștite, cafenele cu vedere la apă și oameni care par să trăiască într-un ritm mai blând. Sunt locuri unde poți coborî, să te plimbi, să mănânci ceva local și să simți cum timpul se dilată.
Plimbarea cu vaporul pe Lacul Lucerna nu e doar o excursie, este o experiență ce te învață să privești altfel. Munții care se ridică abrupt din apă, satele ce par să plutească, liniștea care se așterne între valuri, toate te fac să te oprești din goana cotidiană și să respiri.
Și, în cele din urmă, rămâi cu imagini care nu pot fi cuprinse în fotografii, cu o liniște adâncă pe care doar natura știe să o dăruiască și cu dorința sinceră de a te întoarce, pentru a retrăi și a revedea aceste locuri de o frumusețe rară!
–26 august 2025–
Viața ca o călătorie 