Îl cunosc și pe nea Emanuel, are 90 de ani, este plin de viață și nu îi dai mai mult de 70. Sa trezit devreme, că are mult de muncă și asta face de 60 de ani, îmi spune tanti Elisabeta.
     După ce servesc micul dejun compus din niște sarmale delicioase pe care le savurez cât ai zice pește, mă pregătesc de plecare dar nu înainte de al înlocui măcar pentru câteva clipe pe nea Emanuel la făcut betoane și pun și eu măcar mâna pe lopată. După aceea îmi iau la revedere de la gazdele mele primitoare și le urez să trăiască 200 de ani, că 100 este prea aproape.
     Pornesc la drum și văd în depărtare pe unii dintre prietenii mei patrupezi întâlniți aseară și aflu de la nea Partene Popa, că de fapt sunt vreo 35 de câini la stâna aceia, numai că mulți dintre ei sunt deocamdată cățeluși. Sper să nu mai am ocazia de ai întâlnii vreodată mai ales atunci când o să devină și ei adulți.
     Las în urmă Secășelul, urc dealul și prin noroiul care se agăță de picioare făcându-mă să atârn cu câteva kilograme în plus, ajung la Obârșia Deleni, un sat nu demult părăsit, pare că renaște precum Pasărea Phoenix, mai ales că se intenționează să se asfalteze și drumul și atunci multi o să își dorească să își construiască case de vacanță pentru că zona e superbă.
     Super faină este și vremea de astăzi, după ce de dimineață o ceată teribilă acoperea zona, apare și soarele, se usucă și pământul și merg și tot merg prin pădure și prin poienițe până când dau de o frumoasă turmă de oi păzită de minunați câini. Mă împrietenesc imediat, mai ales că le dau pâine și binenţeles după ce mă întâmpină și nea Petru Ilieș, care îmi spune și numele fiecăruia dintre ei: Vlaicu, Aurel, Iohanis, Sosoacă, Negrilă, Leo și Medeea, ultima fiind o berbecuţă îmblânzită de mică și care vrea să îmi mănânce toate rezervele de pâine. Îi spun că nu se poate că trebuie să mai păstrez și pentru alții.
     Și nu merg foarte mult și dau de alți vreo patru adormiți, prima oară am crezut că e vegetație, după ce se trezesc vin de urgență la mine și le dau și lor porția. După aceea, nimic numai apare în cale. Doar un grup de alergători ce vin din direcție opusă și fac un traseu de recunoaștere locală, unii au și biciclete, eu îl remarc însă pe părintele greco-catolic, Petru Dumitru care mă invită să vizitez ,,Sanctuarul Arhiepiscopal Major ,,Fecioara Săracilor” și sunt impresionat de detaliile și cuvintele pline de înțelepciune ce îmi sunt adresate.
     Cobor apoi pe drumul Crucii un pic mai bogat sufletește și ajung la Blaj și descopăr o minunăție de oraș, ajung și la Roa Guesthause, unde o întâlnesc pe doamna Corina care mă cazează și îmi pune și ștampila, o cunosc și pe drumeața de pe Via, doamna Rodica Crăciun din Brașov care călătorește în sens invers, dar și pe domnul primar din Poiana Lungă, Dan Aldea pe care o să am onoarea să îl reîntâlnesc și mâine în comuna care o administrează și poate facem şi o poză împreună în fața primăriei.

–05 octombrie 2022–