Am aflat de Găgăuzia întâmplător, chiar în ultima zi petrecută în Transnistria, ca și cum destinul ar fi vrut să-mi arate că există lumi și mai ciudate decât cele pe care le credeam deja imposibile. Un moldovean din Republica Moldova mi-a spus, cu o naturalețe dezarmantă, că undeva, nu departe de Chişinău dar nici prea departe de România, există o țară care nu e recunoscută aproape de nimeni, dar care are capitală, steag, conducător și o identitate atât de puternică încât pare desprinsă dintr-un roman fantastic.
     Și astfel, a doua zi de dimineață eram deja în autogara Chișinău Sud, pregătit să urc în microbuzul care mergea spre Comrat, capitala acestei lumi ascunse.
     Drumul a început banal, dar pe măsură ce microbuzul înainta spre sud, am simțit că pășesc într-un spațiu care nu se supunea deloc regulilor obișnuite ale geografiei. Când am văzut plăcuța cu numele „Gagăuzia”, am avut impresia că trec printr-o poartă invizibilă. Nu era doar un indicator rutier, ci un fel de semn de hotar între realitatea cunoscută și o lume care se dezvăluie doar celor care au curajul să o caute.
     Comratul m-a întâmpinat cu o liniște densă, aproape nefirească. Străzile destul de curate şi ordonate, dar cu o solemnitate ciudată, ca și cum orașul ar fi păstrat în zidurile lui povești vechi, pe care nu le putea spune oricui. Clădirile oficiale mici, dar cu o gravitate disproporționată, iar steagurile fluturând în vânt cu o mândrie ce părea să vină dintr-un alt timp.
     Am descoperit repede că Găgăuzia este un amestec fascinant de popoare: moldoveni, români, bulgari, ruși, turci, găgăuzi. Toți trăiesc împreună, sub același cer, vorbind limbi diferite, dar înțelegându-se fără efort, ca și cum ar împărți un cod secret.
     Am mai aflat că acest ținut este condus de o femeie, o figură respectată, aproape mitologică, despre care oamenii vorbesc cu un amestec de mândrie și discreție. Faptul că o femeie conduce o regiune atât de complexă și diversă adăugă un strat suplimentar de mister, ca și cum Găgăuzia ar vrea să demonstreze că nu se supune niciunei reguli, nici măcar celor nescrise.
     Aproape de România, în dreptul județului Vaslui, se află această lume care pare să se ascundă de văzul tuturor şi care își dezvăluie misterele doar celor ce nu se lasă opriți de aparențe. Un loc în care tradițiile se amestecă, limbile se suprapun, iar oamenii trăiesc într-o armonie care sfidează logica.
     Când am părăsit Comratul, am avut senzația că las în urmă nu doar un oraș, ci o lume întreagă, un ținut care nu apare pe hărțile lumii, dar care există în poveștile celor care au trecut pe acolo.
     Găgăuzia m-a primit ca pe un prieten, cu liniștea ei misterioasă, cu oamenii ei calzi, cu simbolurile ei stranii și cu atmosfera ei care pare să vină dintr-o altă epocă!

–19 aprilie 2019–