Când Bucegii, dau zvon de piatră și izvoare,
                 Oriunde ai fi, răspunde la a lor chemare.
                 Caraimanul, Coștila ascunsă sub un nor,
                 Și Morarul, te vor primi la pieptul lor.
     Am auzit chemarea Bucegilor și am venit imediat, dar nu am mers pe Coștila, nici pe Morar, nici măcar pe Caraiman, ci am urmat un traseu cu plecare din Bușteni pe Coama Lungă, apoi pe Vârful Grecu, până în Poiana Izvoarelor. Noi cei cinci: Ionuț, Andreea, Gunther, Andrei și, desigur, îndrumătoarea noastră Diana, una dintre cele mai bine pregătite montaniarde din câte cunosc eu, am reușit să facem dintr-o zi extrem de friguroasă una dintre cele mai frumoase ture. Diana știe de fiecare dată să condimenteze ziua cu momente speciale, cum ar fi povești despre locurile prin care trecem sau opriri neprevăzute pentru a admira peisaje imprevizibile.
     Bucegii ne-au oferit o priveliște de nedescris, cu crestele lor acoperite de zăpadă și pădurile de brazi sclipind în lumina rece a iernii. Peisajele uluitoare și liniștea muntelui au făcut să ne simțim de parcă ne-am fi întors în timp, într-o lume puțin atinsă de agitația cotidiană. Brazii împodobiți cu zăpadă păreau adevărați giganți albi, iar șoaptele animalelor sălbatice și chiar vestitorii primăverii care de abia așteaptă să iasă de sub zăpadă, au adăugat un farmec aparte acestei zile minunate.
     Am poposit în premieră la Cabana Șaua Diham, unde ne-am răsfățat cu bunătățile locale și am descoperit ospitalitatea călduroasă a locației recent deschise. Cabana oferă mâncăruri tradiționale delicioase, un loc confortabil unde să te adăpostești de frig și peisaje de vis la fiecare fereastră.
     Finalul zilei ne-a surprins în locul în care îmi doream cel mai mult să ajung: în Poiana Izvoarelor, unde o inimă mare își așteaptă de fiecare dată vizitatorii, iar de data aceasta am fost noi. Iar inima mea a rămas puțin și pe acolo, dar o să revin curând, pentru că muntele mă cheamă iar versurile unui cântec preferat nu-mi dau deloc pace:
                 Mi-e gândul iar hoinar prin munții,
                 Prin văi și chei, Bucegii mei,
                 Și simt pe căpriori tăcuți,
                 Păzindu-se uitați de zei!

–22 februarie 2025–