Cheile Horoabei sau canionul cu acelaşi nume se află în Bucegi şi se poate aborda din poiana Padina, plecând în directia Peşterii Ialomiţei şi făcând stânga atunci când apar în faţă indicatoarele aferente.
     Este un traseu nemarcat destul de tehnic dotat cu multe elemente ajutătoare şi care prezintă anumiţi factori de risc mai ales în cazul apariţiei precipitaţiilor neprevăzute.
     Noi, am avut parte de o vreme însorită iar grupul nostru de aproximativ 25 de persoane a fost condus excelent de către Mihai, Răzvan, Meri şi Stefan cei patru conducatori de grup de la Patagon Bucureşti.
     Cam 5 ore a durat traseul, prima parte cu mai multă apă, cu săritori şi cascade, apoi doar canion, chiar m-am mirat, oare unde a dispărut apa.
     În final se iese în plai alpin şi aici trebuie să te hotărăşti, ori mergi spre şaua Strunga, însa noi am ales să mergem pe lângă Vârful Bătrâna până am dat de Ialomiţa şi după aceea în aval trecând pe lângă hotelul Peştera şi apoi mai departe prin incinta mânăstirii în speranţa reculegerii, am ajuns din nou la refugiul salvamont Padina unde am fost cazaţi pentru o noapte.
      A doua zi am pornit spre şaua Strunga, eu am mai fost de două ori aici însă doar pe vreme urâtă, acum am avut parte doar de timp frumos.
     Am ajuns şi la refugiu care e complet renovat apoi din şa tare fain se mai vede Piatra Craiului şi împrejurimile, am savurat cu nesaţ, după aceea am pornit spre traseul care duce spre Munţii Leaota dar am considerat îndeajuns să mă opresc la un alt punct de belvedere şi cu acest prilej m-am gândit că ar fi bine să mai las celelalte vârfuri şi pentru o eventuală dată viitoare.
     Mi-a fost suficient să admir în zare, Iezer-Păpuşa, Leaota, Făgăraşul şi chiar dacă nu se vedeau prea clar, sunt sigur că undeva dincolo de nori se afla şi Vâlcea mea şi iubiţi mei Cozia şi Buila-Vânturariţa!

–15-16 iunie 2024–