I se mai spune și ,,Palma lui Dumnezeu”, însă puțini localnici sunt de acord cu asta. Ei spun că aici e ,,Fundătura Ponorului” și atât! Așa spun și tanti Dorica și nea Costică, care încă își mai au sălașul în aceste locuri, unde își cresc vitele și își duc traiul de pe o zi pe alta. Am rămas și noi o noapte la casa lor de oaspeți aflată în imediata apropiere.
     Și ne-a uns la suflet această ședere, drumeția din cursul zilei și ospitalitatea de care am avut parte. Câte am mai povestit și cât ne-am mai bucurat de căldura focului din vatră, de laptele și mămăliguța aburind în ceaun, de sărmăluțele atât de gustoase, de ciorba de salată pregătită special pentru noi și de câte și mai câte alte bunătăți care ne-au fost puse la dispoziție în acest loc uitat de lume, în acest colț de rai.
     Le-am cântat și noi la chitară cântece de munte și câtă emoție se citea în ochii lor plini de sinceritate. Ce frumos a fost și ce momente magice am petrecut împreună! Mai ales că am avut-o printre noi și pe Eva Hochbauer, acea unică Eva, sufletul micuțului nostru grup, cea mai tare alergătoare de pe Via Transilvanica.
     Ce frumos e aici la Fundătura Ponorului, aici pe tărâmul vechii Dacii, pe urmele strămoșilor noștri! Acolo, unde noi: Ionuţ, Eva, Romi, Mariana, Dana și Flori, am trăit momente pe care numai aici le întâlnești. Iar dacă în universul acesta mare există Paradis, acesta nu poate fi decât la Fundătura Ponorului!

–26 mai 2024–