Traseul nostru a început de la Timişoara, am trecut în Serbia prin Stamora-Moraviţa şi Vrsak, apoi am urmărit paralel graniţa până când am dat de Dunăre de unde numai cu bacul se poate trece şi cum acesta circulă destul de rar, am ales varianta ocolitoare pe podul de la Smederevo, iar apoi prin diverse localităţi sârbeşti ajungem la Vince, care are ca şi corespondent pe partea românească oraşul Moldova Nouă.
     De aici începe fascinantul nostru traseu ce îl avem în vedere, în aval de-a lungul Dunării până la hidrocentrala Porţile de Fier.
     Observăm şi Moldova Veche pe malul românesc sub forma unui ostrov de o formă mai ciudată şi aflăm de asemenea că există şi câteva curse de bac care mai fac legătura între cele două ţări.
     Remarcăm, clar, implicarea mult mai mare a sârbilor în exploatarea potenţialului turistic existent dar şi noi ieşim în evidenţă mai ales cu sălbăticia peisajului şi de care însăşi natura are mare grijă. Sălbatic este şi vârful Trescovăţ ce apare la orizont şi pe care eu l-am urcat de vreo trei ori, se poate ajunge pe el din localitatea Sviniţa străbătând o potecă marcată ce se parcurge în câteva ore.
     Noi, ne continuăm traseul nostru şi avem parte de numeroase puncte de belvedere, ne oprim de fiecare dată pentru poze, apoi trecem pe lângă fortăreața medievală Golubăț pe care o ratăm la mustaţă şi ajungem în sfârsit în oraşul Donji Milanovac de unde pornim spre Valea Timocului să întâlnim românii de acolo.
     Ne întoarcem după trei zile îmbogăţiţi cu nenumărate amintiri şi ne urmăm mai departe partea rămasă din itinerariul stabilit.
     Peisajul e fascinant de-a dreptul şi nu are cum să fie altfel, cu Munţii Almăjului contemplându-se în toată amploarea lor, cu Ciucarul Mare şi Ciucarul Mic etalându-se perfect privirii noastre, apoi valea Dunării cu interesantele peşteri Ponicova şi Veterani şi mai departe Mânăstirea Mraconia cu doza sa de spiritualitate.
     Apoi măreţul Decebal, străjerul etern, proiectat de lugojanul Iosif Constantin Drăgan, care se pare că ar fi cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa.
     Există şi pe partea sârbească ,,Tabula Traiana”, o placă memorială ridicată de împăratul Traian în cinstea victoriei Imperiului Roman asupra regatului dac, dar pe care noi nu am observat-o de data aceasta şi astfel am lăsat-o pentru data viitoare.
     Pornim mai departe şi vedem oraşul Orşova, iar în plan mai apropiat sigur încă suspină din apă Orşova Veche.
     Mai în spate, nu prea departe după micuţul golf al Cernei se înalţă însuşi marele Domogled deasupra staţiunii Băile Herculane, iar undeva mai spre dreapta peste Dunăre o clădire mică ne face cu mâna, nu este alta decât gara Vârciorova care pe vremuri deservea legendara insulă Ada-Kaleh şi ea aflată, din păcate, tot sub apă!

     Revin în România şi întru în ţară pe la Porţile de Fier apoi ajung şi la Drobeta Turnu-Severin şi tare fericit mai sunt de o aşa experienţă interesantă, pe care dealtfel o recomand cu drag şi altor amatori de inedit.

17-19 aprilie 2024