Surpriză de proporții, s-a întors fiul rătăcitor Daniel de la Zalău care dăduse bir cu fugiții după tura de la Tășuleasa. M-am bucurat nespus de mult că a revenit și că numai sunt singur!
     Aseară domnul Eugen de la Casa de Oaspeți Balasz din Lupeni, ne-a oferit ciorba de conopidă și tocană de miel, delicioase foc. Și nelipsita pălincă de 50 grade, și multă multă prietenie, o să revin cu drag și altă dată și poate primește și o ștampilă, a zis că și-o plătește singur numai să i se dea voie!
      După ploaia de ieri, tare faină zi am mai avut astazi, e adevărat că am plecat și destul de târziu și tot am reușit să uit să-mi iau apă de băut, noroc că domnișoara de la ultima casă din sat mi-a oferit o sticla de apă plată cumpărată de la magazin, și nu a vrut să îi ia nimic pe ea. Să fie primit, spune o vorbă!
       Ajungem la Inima lui Isus, tare impunătoare statuia confecționată din fier. Are și scări interioare și poți călătorii în interiorul ei până deasupra capului, și de acolo de sus ai parte de niște priveliști de-a dreptul fantastice, numai bune de fotografiat.
       Mergem mai departe, traseul ne trimite prin multe sate și suntem entuziasmați de arhitectura locală şi de oamenii întâlniţi. Doamna Ana ne invită și la cafea, dar numai avem timp să ne oprim.
       După ce trecem și prin ultima pădure, și fără să vrem facem și multă gălăgie, aflăm de la un vânzător de suveniruri că tocmai în locul prin care am trecut se află exact 10 urși fără ca să fie puși la socoteală şi puii. Wow, ce-am ratat, dar nu ne mai întoarcem. Apoi ajungem și la cea mai mică gară pe care am întâlnit-o vreodată, se numește Odorhei Sud și nu este mai mare decât un coteț de găini.
       Și în finalul finalului, eu și amicul meu Daniel Pop ficior fain de la Zalău, mergem împreună pe o terasă să bem o bere și să ne luăm la revedere!
     Stimați prieteni, și cum toate lucrurile frumoase au un sfârșit, în această seară, micuța mea aventură se încheie, deocamdată. Au fost 21 de zile pline de inedit, în care am parcurs în jur de 470 de kilometri de la Mănăstirea Putna până la Odorheiul Secuiesc. Am cunoscut oameni frumoși și pe care îmi doresc oricând să-i reîntâlnesc! Am admirat și am gustat cu nesaț din frumusețile naturii și pot spune cu sinceritate că această experiență mi-a schimbat într-o oarecare măsură modul de percepție al vieții.
     Îmi doresc să revin destul de repede pe acest traseu și să continui cea-ce am început. Rămas bun, Via Transilvanica, și pe curând!

–30 august 2021–