Etichetă: Munţii Făgăraş

Cu trenul de la Podu Olt la Râmnicu Vâlcea: brand turistic sau nu va mai fi deloc!

     Călătoria mea începe de la Sibiu, dar zona ce mă interesează începe de la Podu Olt și urmează în aval cursul râului Olt. Această porțiune de linie a fost inaugurată în anul 1902, făcând legătura între Regatul României și Imperiul Austro-Ungar.
     Linia ferată Podu Olt – Râmnicu Vâlcea a fost realizată pentru a facilita comerțul și transportul între cele două state, devenind astfel o cale vitală de legătură între regiunile Transilvania și Oltenia. În acea perioadă, construcția liniei a fost considerată o realizare tehnică remarcabilă datorită peisajului montan dificil prin care trecea.
     De un pitoresc aparte, privită din ochii unui turist împătimit în a descoperi frumuseți deosebite, această cale ferată traversează, în prima fază, unul dintre podurile de peste Olt din apropierea localității Turnu Roșu, având în stânga începutul Crestei Făgărașului, iar în dreapta Cindrelul și Munții Lotrului. Apoi, înaintează pe Valea Oltului, trecând pe lângă Turnul Spart, punct de reper al graniței Austro-Ungare, pe lângă anticul drum denumit Calea lui Traian, care și în prezent mai păstrează urme istorice!
     Călătoria este de-a dreptul fascinantă, dar din păcate nepusă în valoare, mai ales că obiectivele turistice te însoțesc la fiecare pas. Fie că privești în față, în stânga sau în dreapta, peisajele sunt fabuloase. Având și savurând contemplativ Făgărașul vâlcean foarte sălbatic doar la doi pași, Cozia apare deodată ca o revelație și te invită pe unul din nenumăratele sale trasee. Dacă privești spre dreapta, dai de înălțimile munților Lotrului, ori poți descoperi mai aproape o drumeție relaxantă prin Stâncăriile Călineștilor cu a sa grotă a Zmeilor. Sau te poți reorienta către Stâncăriile Bețelului și prin Poiana Suliței, urmând să cobori apoi în final la Brezoi.
     Să nu uităm însă nici de Schitul Cornet, unic în felul său prin faptul că este amplasat chiar deasupra căii ferate, iar trenurile trec pe sub el. De asemenea, la Proieni, unul dintre primele poduri în curbă din Europa și declarat monument istoric, ca și stația Lotru, ce deservea odată stațiunea Voineasa, pot fi puncte de mare interes.
     Dar partea cea mai spectaculoasă tocmai de aici începe. Începând cu locul de vărsare a Lotrului în Olt, se poate pătrunde printre Munții Căpățânii și Masivul Cozia, trecând subtil pe lângă Cascada Lotrișor și Mănăstirea Turnu. Apoi, mai departe, pe lângă Castrul Arutela și, mai ales, Cozia, mult celebra mănăstire ctitorită de Mircea cel Bătrân, locul unde își află de sute de ani somnul de veci marele domnitor.
     Desigur că nu putea trece neobservată stațiunea Călimănești-Căciulata, perla Oltului, cu a sa faimă și cu al său Ostrov din mijlocul Oltului, socotită ca singura insulă locuită din țară.
     Despre calea ferată ce deservește zona, ce pot să mai spun? Din păcate, în prezent, mai sunt doar câteva trenuri de călători care își mai fac vizibilă prezența, iar trenurile de marfă nu mai circulă de mult timp. Cred și sunt convins că singura șansă ca această linie să nu dispară ar putea fi promovarea turistică. Ar fi păcat ca această bijuterie feroviară plină de istorie și de peisaje fascinante să nu mai existe.
     Pentru mine, a fost și va rămâne una specială, datorită faptului că am parcurs-o de nenumărate ori pe jos datorită jobului meu și mai ales prin prisma faptului că sunt vâlcean de origine. Clar că este aproape de sufletul meu și va rămâne pentru totdeauna!
     La final de călătorie, ajung și la Râmnicu Vâlcea, în gara nouă, construită în locul legendarei clădiri ridicate în anul 1887 și care, din păcate, nu a mai putut fi salvată din cauza faptului că nu a fost declarată monument istoric.
     Îl reîntâlnesc însă pe bunul meu prieten și fost coleg de liceu, Ilie Șerban, actual șef al Secției L3 Rm Vâlcea, unitate specializată pe întreținerea căii ferate. Facem o poză împreună și ne bucurăm tare mult de revedere şi sunt ferm convins că prin intermediul său, această cale ferată cu mare potenţial turistic va putea dăinui în continuare!

30 decembrie 2024