Seară magică petrecută pe terasa cabanei Teleski, cu mâncare gustoasă şi multă veselie şi doar o chitară mai lipsea, dar doamna Maria m-a asigurat că data viitoare când o să revin o să o găsesc aici, şi atunci să vezi cântare. Îi cunoaştem şi pe cei doi braşoveni, Laura şi Iulian, doi tineri foarte de treabă, merg şi ei tot pe Via Transilvanica, dar ei sunt mult mai rapizi, merg şi la maratoane, şi cum noi suntem mai lenţi, refuzăm să mergem împreună.
      Nu putem să plecăm mai departe fără să ne exprimăm însă deosebita recunoștință faţă de acești oameni foarte ospitalieri care administrează această cabană, şi unde am fost tratați ca și cum am fi făcut parte din familia dânșilor. E greu să îmi iese din memorie mult prea gustoasa ciorbă servită aseară, pe care greu voi reuşi să o uit, mai mult domnul Pop îmi dă și niște slăninuţă din porc bistrițean la pachet, iar doamna Maria îmi spală și hainele, numai bine, că se adunaseră cam multe și nu mai miroseau prea plăcut. E adevărat că ele rămân un pic cam ude dar nu-i problemă că afară e destul de cald, iar eu trebuie să mă folosesc o perioadă de timp pe post de uscător de rufe şi chiar nu as fi crezut vreodată că pot fi aşa de eficient. Si astfel, pornim din Lunca Ilvei pe traseul cel greu, dar care pare mult mai ușor de urcat decât multe altele abordate în zilele anterioare.
      Ajungem sus de tot, de unde avem privilegiul de a admira creasta munților Rodnei, munții Bârgăului, Călimanii în toată splendoarea lor, Oușorul care încet încet ne părăsește!
      Ajungem şi la borna cu lacăte şi de abia atunci ne amintim că am uitat să cumpărăm şi noi unul. Asta e, rămâne loc liber pentru alţi amatori. Mergem apoi, tot înainte şi îl întâlnim pe nea Ioachim care este cu Vasile, și-l întrebăm dacă a fost la Tăşuleasa, ne spune că da, pe jos îl întrebăm.. cu mașina cum pe jos, păi ce sunt nebun?
      Apoi peste câteva dealuri îl cunoaștem și pe Niculae care este cu o imensă turmă de oi, câini şi capre, are doar 27 de ani, dar eu îi dau cel puţin 50. Facem şi nelipsita poză de protocol apoi suntem onoraţi să îl cunoaştem şi pe țapul Dănuț, şeful caprelor, falnic bărbat trebuie să recunoaştem! Ne încercăm și aparatul cu ultrasunete pentru câini, mie mi se pare că funcționează, Daniel zice că nu. E al lui, şi cu această ocazie mi-l face cadou. Apoi ne luptăm şi cu un, destul de incomod, drum pietruit, care ne cam dă ceva bătaie de cap! Dar ajungem, în sfârșit, la Tăşuleasa
      Şi, astfel, după opt zile de călătorie, reușesc să-mi îndeplinesc unul dintre primele mele obiective din acest minunat şi îndrăzneţ demers al meu, avînd ocazia să întâlnesc fiinţele cu suflet mare ce se află în spatele acestui mare proiect de țară numit Via Transilvanica!
      Sunt foarte fericit că sunt aici şi sunt aşa de bucuros că mă aflu alături de oameni frumoşi!

–17 august 2021–