Cu doamna Maria stai de povești și nu ști când trece timpul, așa am stat și eu aseară chiar și azi dimineață m-a apucat ora zece fix, e adevărat că după un mic dejun la fel de gustos ca și supa de aseară. Și, dintr-o dată mi-am zis: Ionuț, gata, trebuie sa pleci că ai drum lung de parcurs!
     Merg mult pe Valea Bârzavei dar până la urmă tot sunt ajuns din urmă de doi bicicliști care merg și ei pe Via Transilvanica însă doar varianta bănățeană zona cărășană, povestim un pic și ne despărțim, ei înainte eu mai pe urmă
     În rest nimic, vale cât vezi cu ochii. Ajung la Ocolul Silvic Văliug dar și acolo, nici urmă de vietate. Apoi dispare și Bârzava și rămân singur pe poteca din pădure. Apoi apare din nou și mă însoțește în amonte până la lacul Breazova. După aceea dispare definitiv!
     Ajung în satul Văliug și mai departe rămân surprins de ce descopăr în faţa mea, un canal alimentat de mai multe izvoare care în trecut căra bușteni tocmai până la Reșița. De asemenea întâlnesc diverse amenajări, poduri și podețe, se văd intrări în tunele cu inscripții datând de prin 1903 și multe alte lucruri interesante pentru cei cu adevărat pasionați de acest domeniu.
     Pe mine partea ce mă impresionează cu adevărat și nu chiar în sensul bun al cuvântului, este ce urmează după aceea, o urcare teribilă de câteva sute de metri care mă rupe de-a dreptul. Beau toată apa și tot aș mai bea iar pe final îl întâlnesc pe Cristi Szugyi munţoman adevărat, se vede, care îmi spune că mai e puțin până sus și că acolo o sa fiu răsplătit pe deplin cu priveliști fascinante spre Munții Cernei, Țarcului, Semenic și Muntele Mic.
     Și, într-adevăr așa este.. iar apoi ajung deasupra Garânei și îl întâlnesc pe Alexandru Opriș, oltean din Teleorman venit de vreo 40 de ani în Banat, ce îmi spune că are Cabana Sportivilor de la intrarea în localitate dar care este doar în regim privat, pentru noi nu e voie. El este însoțit şi de către câinele său Aldo cu care mă împrietenesc imediat.
     Intru în sat și o ceată de câini îmi ies în față, mă salvează Daniel Iovan din ghearele lui Gruia al Fetiței şi a lui Jessie, ei sunt foarte prietenoși după aceea, apoi intrăm în vorbă ca între oameni, îi spun eroului salvator unde trebuie să ajung.. trece o mașină pe lângă noi, e ospătărița de la pensiune, e târziu trecut de nouă, la pensiune a închis iar eu rămân flămând în această seară!
     Dar mă salvează prietenul Daniel care mă invită acasă la el și mă servește cu o ciorbă așa de bună, încât nu mă pot abține să îi cer și o a doua porție. Îi stârnesc apetitul și fiului său Stefan un copil foarte inteligent, care mănâncă și el tot două porții. Ei împreună cu toată familia locuiesc în Germania în regiunea Bavaria și le promit că o să le fac o vizită când o să mă aflu prin împrejurimi!
     După aceea mă despart de aceste locuri, copilul mă conduce o mică parte din drum și la despărțire, eu înaintând în noapte, aud doar o voce în urma mea ,,poate o sa ne mai vedem cândva”!
     Ajung la Pensiunea ,,La Răscruce” pe la ora 23, mă întâmpină domnul Ionuț, mă conduce în cameră și adorm instantaneu!

–18 august 2022–