Sunt multe brâne în Bucegi pe care orice împătimit al muntelui ar vrea sa le abordeze măcar odată în viață! Fie cea, a Caraimanului, a Coștilei, a Văii Albe, cea Aeriană sau chiar altele, toate sunt tentante. Dar trebuie să se ivească și momentul potrivit și să fi și pregătit pentru o asemenea încercare.
     Eu, am avut un pic de noroc, când într-o frumoasă dimineață de iulie, împreună cu câțiva foarte buni cunoscători în ale muntelui de la ,,Floarea de Colț București” am pornit din Bușteni pe Valea Cerbului, dar nu spre Vârful Omu cum se merge de obicei, ci spre Brâna Mare a Morarului.
     M-a luat un pic cu fior la început când privind abruptul stâncilor mă întrebam dacă acolo trebuie să ajungem.
     Și într-adevăr după ce am înaintat mult în amonte pe vale, odată ne-am abătut spre dreapta și am început să urcăm pe o potecuță mai mult înierbată, spre înălțimile unde caprele negre zburdă în voie iar florile de colț își au sălașul. Și au fost chiar multe, și ieduți alergând și multe buchete de flori de colţ pe lângă atâția și atâția fluturași. Și un izvoraș cu apă binefăcătoare și multe, multe peisaje și belvederi amețitoare.
     Valea Prahovei cu staţiunile sale la picioarele tale, Ciucaşul, Baiului, Piatra Mare, Grohotiș și alte masive din Orientali în depărtare, mai spre stânga Postăvaru și Măgura Codlei, mai încolo Făgărașul și Piatra Craiului și câte și mai câte care se mai văd în zare.
     Iar, de acolo din poienița unde ne-am oprit am aflat de la veteranele mele însoțitoare că poți urca chiar și mai departe pe lângă Acele Morarului pe vârful Capu Morarului la 2500 metri, dar pe acesta eu îl păstrez pentru o altă excursie de suflet care cu siguranță o să se ivească, cândva!

     Până atunci, sub nostalgia sentimentului simțit la terminarea drumeției și aruncarea unei ultime priviri spre înălțimile amețitoare, întrebând-o pe Diana ,,Oare noi acolo am fost?”și îmi răspunde că ,,Da”, nu-mi rămâne decât să mă gândesc și să fredonez la chitară câteva versuri din Imnul Bucegilor, care spun așa:
           Din Morar în nopți cu lună plină;
           Sau din brânele Bucşoiului
           Vin scăldate parcă în lumină
           Zânele din Valea Cerbului
           Au pe cap cununi de campanule
           Și în plete flori de colţ de argint
           Capre negre în vârf de stâncă sură
           Străjuiesc în taină locul sfânt!
     Și asta în așteptarea unei alte ture memorabile!