Superbă locația lui domn Tică sau a domnului Goe cum mai este cunoscut în comunitate, dealtfel recomand cu drag tuturor drumeților de pe Via Transilvanica, Pensiunea Alex fostă Ana din frumoasa comună cărășană Marga!
     Mie personal îmi este foarte greu să o părăsesc, dar o fac până la urmă dar nu înainte de a mai sta vreo două ore de vorbă, în care tot rememorăm amintiri din perioada liceului și nu ne mai săturăm să ne aducem aminte de cum era acum mai bine de treizeci ani.
     Îmi mai povestește și pățania cu girocopterul, proprietate personală, când în perioada pandemică domn Tică a zburat pe deasupra satului și a fost luat în vizor de multe televiziuni ca și cum ar împrăștia virus peste localitate, mai ales că mai are și o firmă de pompe funebre la Caransebeș și cum că, chipurile și-ar face clienți. Câtă imaginație poate să mai aibă mass-media noastră și mare îi mai e grădina!
     Cu strângeri de mână și multă emoție mă despart de fostul meu coleg de liceu și plec la drum și mă orientez după harta mea online care m-a ajutat mult în peregrinările mele, și ajung în Băuțar, trec apa ca să nu merg pe asfalt, mă întâlnesc cu nea Petru Mărintoiu care e cu coasa și nu prea aude prea bine dar mă invită să stau un pic la umbră și să beau o gura de apă, apoi după ce plec o întâlnesc și pe tanti Florica care are vreo trei capre și pe Azorică, iar după aceea după vreo oră de mers ajung din nou la asfalt dau de indicatoarele de pe Via merg pe ele și constat cu stupoare că am ajuns din nou la… Marga!
     Uluitor de-a dreptul, cum fac cum mă învârtesc că tot acolo ajung, mă gândesc să îi mai fac o vizită fostului meu coleg, dar nu mă duc căci sigur când o să mă vadă o să vrea să mă ducă cu mașina la Bucova și nu vreau să pierd o zi de mers.
     Așadar mă întorc, acum pe drumul cel bun, merg pe terasamentul fostei cai ferate acolo unde se poate, dar și pe asfalt, și îmi apare în fața mea o minunăție de plantație de zmeură mă ospătez cu câteva exemplare, nu prea mă satur, dar în schimb întâlnesc atâta hrană a zeilor încât nu știu cum să mai scap de ea, că eu sunt și aşa tare alergic la ambrozie!
     Trec și pe la gara din Băuțar, găsesc o mizerie cruntă întâlnesc câțiva oameni care cum mă văd o și iau rapid la sănătoasa, apoi îmi continui traseul pe terasament, numai sunt nici traverse și nici șină doar piatră multă și nici nu știu cât îmi mai rezistă bocancii mei.
     Apoi îl sun pe nea Horia și îmi spune că nu e nici acasă și nici ciorbă nu o să primesc, dar că este un magazin la 20 de metri și… câte vise îmi mai făcusem!
     În drum spre Pensiunea Mimi, trec prin sat și mă uit pe cer, văd un avion iar sub el un pic mai jos, un ozeneu, mă uit lung după el cum se plimbă pe cer… și sper că nu e de la foame.
     Ajung la pensiune, mai nimeni, doar David nepotul lui Nea Horia care cu deosebită ospitalitate mă conduce în cameră și îmi spune că atunci când o să fie mare el o să fie șeful aici.
      Apoi merg la magazin cumpăr în disperare o tocană de legume și aș vrea și niște vârșli dar doar dacă am unde sa îi fierb, rezolv cu băiatul care lucrează aici, mă lasă la bucătărie găsesc și niște condimente, iese ceva bun, apoi primesc și o bucățică de slăninuță de îți lasă gura apă, și două roșii și un castravete că dă bine, băiatul îmi mai găsește și o bucată de brânză de vacă foarte gustoasă, apoi doamna blondă îmi aduce și un borcan de salată de vinete de nu te mai poți opri sub nici o formă din mâncat, se mai găseşte pe undeva și un cârnat afumat de casă, şi astfel mă pomenesc dintr-o dată cu masa plină de bunătăți, de nu mai știu de unde să mai încep și unde să mai termin. Bineînțeles că după ce mă satur, ce rămâne le iau la pachet și astfel am mâncare pentru încă vreo trei zile de acum încolo. Între timp apare și mama lui David, nora lui nea Horia și stăm de vorbă la un pahar de pălincă și le spun totul despre traseul meu.
     Și astfel se încheie încă o zi interesantă, o nouă zi frumoasă pe Via Transilvanica!
     Mâine părăsesc Banatul și trec în Ardeal și parcă am deja emoții!

–26 august 2022–