Plec destul de devreme, mă așteaptă un traseu de aproape 8 ore, însă după cam o oră de mers pe malul Târnavei, ajung din întâmplare într-un lan de porumb încât cred că o să mai ies de acolo doar atunci când proprietarul o să taie cocenii. Dar mă descurc eu cumva, ca doar sunt oltean, iar apoi pornesc mai departe şi tot colindând pădurile ornate cu multe raze de soare, ajung pe un platou unde dau de un covor minunat de brândușe de toamnă.
Acolo o găsesc pe cățeaua Lessie, care mă întâmpină cu nerăbdare şi mai-mai să-mi savureze şi minunea mea de cafea, invenție proprie. Doamna rămâne totuşi cu mine, doar până când apare nea Cornel care o ia imediat la ceartă că de ce și-a găsit un alt stăpân? Până la urmă lucrurile se rezolvă de la sine, dar aflu stupefianta veste că localitatea Șeica Mică, prin care o sa trec, e în carantină, și trebuie să o ocolesc negreşit.
Sunt nevoit astfel să trec șapte văi și o vale adâncă, vorba cântecului, și niște rugi cinici, dar scap până la urmă nevătămat. De mult nu am mai avut parte de o așa aventură printr-un asemenea canion, dar chiar că îmi era dor. Trec apoi pe lângă mașina poliției şi nu mă văd, și cred nici nu şi-au dau seama că i-am păcălit, glumesc desigur.
Și în final, după 34 de zile și în jur de 750 de kilometri parcurși, ajung la Micăsasa, intru în primărie și aproape de abia mai reușesc să îmi mai stăpânesc lacrimile. Nu știu de ce, dar sunt desigur de fericire!
Mulțumesc domnului Timotei Păcurar, unul dintre cei mai tineri primari din țară, pentru primirea călduroasă de care am avut parte!
Mulțumesc ,,Via Transilvanica” pentru experiența oferită și vă mulțumesc tuturor celor întâlniți în cale, veți rămâne pentru totdeauna acolo în inima mea! Mulţumesc şi celor care mă urmăresc şi care sunt cu gândul alături de mine, ne revedem la anul și continuăm de unde am rămas, de data aceasta până la final.. și cu aceleași povești frumoase!
–26 septembrie 2021–
Viața ca o călătorie 