Părăsesc Lamia şi mă despart de prietenii mei dragi în speranţa revederii. Aș mai fi rămas, dar turneul meu este de 40 de zile și nu se acceptă nici o derogare de la program. Și, cum nu mai e nici un moment de pierdut, urc repede într-un tren grecesc și ajung la Trikala și mă plimb câteva ore prin acest oraș.
Urc şi la castel dar nu-l găsesc deschis, mă bucur totuşi de belvedere, apoi mai bântui o vreme pe străduţe, şi cum timpul trece repede, trebuie să iau un taxi şi să mă îndrept spre autogară.
Am autobuz şi merg în jur de 4 ore în condiţii foarte bune, trec şi prin Kalambaka şi admir din nou Meteora, apoi am parte de peisaje fascinante prin Munţii Pindului şi îmi închipui că tare fain de explorat e această zonă.
Poate altădată cu altă ocazie… acum mă îndrept vertiginos spre vestul Greciei, spre Macedonia de Nord, Albania sau mai precis spre Kerchira, capitala insulei Corfu apoi o să poposesc în staţiunea de fiţe a albanezilor Saranda… dar mai e mult până atunci.
Deocamdată ajung într-un oraş misterios pentru mine şi unde o să şi înnoptez. Ioannina sau Ianina cum i se mai spune pe aici, m-a surprins cu adevărat şi chiar foarte plăcut.
M-am răsfățat cu numeroase plimbărici pe străduțele pline de terase și magazine de suveniruri, iar nu după mult timp am descoperit-o și pe Giannina. Desigur pe multitudinea de magneti atenți așezați pe tarabe. Am întrebat unde este locaţia cu pricina. Mi s-a spus, sau cel puţin aşa am înţeles eu, că există o insulă în imediata apropiere.
Am căutat pe net amănunte dar nu am găsit nimic, un lucru este însă clar, data viitoare când o să mai ajung pe aici o să încerc cumva, să o găsesc și pe Giannina!
–29 august 2023–
Viața ca o călătorie 