Astăzi fac trecerea din județul Mureș în Sibiu și parcă am emoții, mă apropii de Vâlcea și aș putea merge acasă, dar am alt drum!
     Trândăvesc până pe la 9 jumătate, pe la 10 pornesc, trec pe la doamna Viorica să pun ștampila și apoi urc dealul și-l cobor până la Criș, unde merg sa vizitez castelul unui mare nobil maghiar, dar pe mine nu mă impresionează prea mult, în schimb descopăr un conglomerat de steaguri unul lângă altul, dar pe unul dintre ele nu-l recunosc deloc, întreb? Primesc răspuns: Ăsta-i steagul Ardealului…wow.
     Ajung în sfârșit în judetul Sibiu la Florești, unde parcă sunt într-o altă lume, în primul rând un câine ciobănesc își arată colții, dar îi arăt bețele și o ia la sănătoasa, apoi doi oameni îmi prezintă nenumărate scurtături ca să ajung mai repede, dar nu aleg nici una, un copil vrea să îmi vândă prune, dar spune că sunt peste un deal, altul vrea să îi cumpăr un briceag, dar îi spun că am unul, unei căruțe cu un cal vreau sa îi fac poză, dar un domn mai închis la culoare strigă la mine că nu vrea, eu însă tot reușesc să îl păcălesc.
     La Stâna de pe Colină, reușim să formăm efectivul complet: un oltean, un ardelean și un moldovean. Ardeleanului când îi spun de unde vin, odată îl aud: Aoleo, tulai doamne.. dar pe mine moldoveanul mă amuză cel mai tare, are așa o carismă că pare venit tocmai din armata lui Stefan cel Mare.
     Ajung neașteptat de repede la Mălăncrav și la poarta unei case o găsesc pe tanti Catarina, o săsoaică de 84 de ani, dar care are un har deosebit de a povesti. Nu mă mai satur să o ascult, îmi spune că toți copii ei sunt plecați în Germania și că au vrut să o ia și pe ea, dar ea nu pleacă că nicăieri nu e mai bine ca aici. Îmi mai spune și ce vârstă am eu… douăzeci și ceva, iar după ce îmi scot pălăria îmi zice că par un pic mai tânăr. Îmi vine să o iau în brațe de bucurie!
     Merg și vizitez și catedrala săsească, la fel de mare ca la Saschiz, și aflu de la epitropul Lorenzi că sașii au venit în țara noastră cam prin anul 1100, iar numărul maxim a fost cam de 300 000 de persoane. Acum după un ultim recensământ ar mai fi cam 13000, iar numărul lor este în continuă scădere. Au lăsat însă în urmă locuințele lor, iar într-una dintre ele stau și eu acum, și e așa de bine..

–21 septembrie 2021–