fiorduri Norvegia – Viața ca o călătorie

Am ajuns în Narvik după un drum lung, dar plin de peisaje care mi-au ținut privirea trează: trenul de Bodø până în Fauske, apoi autobuzul care m-a purtat tot mai aproape de marginea lumii. Orașul e la doar 2400 de kilometri de Polul Nord, și tot ce am simțit a fost o liniște rece, dar primitoare. Nu aveam decât o zi aici, dar am știut din prima clipă că va fi una memorabilă.
M-am cazat într-un hostel cum nu mai întâlnisem: o biserică transformată într-un loc de odihnă. Receptia și sala de mese într-o parte, altarul în cealaltă, iar camerele, la subsol, unde liniștea era absolută. Am dormit sub altar, cu gândul că poate chiar tăcerea nordului mă veghează.
Narvik e un oraș mic, dar cu o istorie grea. A fost un punct strategic în al Doilea Război Mondial, datorită portului său care nu îngheață nici iarna și care, pe vremea aceea, lega Norvegia de minele de fier din Kiruna, Suedia. Astăzi, orașul e un loc de trecere pentru cei care caută natura extremă, liniștea arctică și experiențe care nu se uită.
Am urcat cu telecabina pe muntele Narvikfjellet. Vara, de aici se vede soarele de la miezul nopții. Iarna, aurora boreală dansează printre fiorduri. Eu n-am prins nici una, nici alta, dar am surprins ceva mai rar: un peisaj care te face să taci. Munți care se scurg în mare, lumina care pare să vină din interiorul pietrelor, și o liniște care nu cere nimic.
Narvik oferă și alte surprize. De aici poți vizita Polar Park, cel mai nordic parc zoologic din lume, unde lupi, elani și urși trăiesc în habitate uriașe, aproape ca în sălbăticie. Sau poți merge spre Rombaksbotn, satul-fantomă, un loc părăsit, accesibil doar pe jos sau cu barca, o excursie ce pare desprinsă dintr-un roman nordic de fictiune.
Dar eu am fost aici. Am dormit sub altar. Am urcat pe munte. Am privit în zare. Am simțit că Narvik nu e un oraș de bifat, ci un loc unde munții și fiordurile par o rugăciune peste orizont.
Și da, a doua zi am plecat cu trenul arctic spre Suedia. Dar o parte din mine a rămas acolo, în biserica transformată în hostel, în telecabina care urcă spre tăcere, în lumina care nu se vede, dar se simte!