Trogir, un oraș ca o filă dintr-o poveste veche, m-a întâmpinat cu un farmec care te face să uiți de timp. Pornind de la Split, am ajuns aici cu rucsacul în spate și am început să explorez fără un plan anume, lăsându-mă condus de ritmul străduțelor înguste și al pietrei care pare să poarte amprenta istoriei. Fiecare colț al orașului m-a surprins cu ceva nou, ceva aparte.
     La fiecare pas, Trogir își dezvăluie comorile. Catedrala Sfântul Laurențiu, cu fațada sa gotică și turnul impunător, te invită să urci pentru o priveliște spectaculoasă asupra orașului. În imediata apropiere, Piața Centrală pulsează de viață, înconjurată de clădiri istorice și cafenele cochete. Fortăreața Kamerlengo, cu zidurile sale solide ce veghează portul, emană o măreție aparte, iar o plimbare pe faleza animată îți oferă ocazia să simți vibrația orașului și să admiri bărcile aliniate de-a lungul Adriaticii.
     Podurile care conectează orașul de apele cristaline oferă o senzație unică, de parcă ai fi pe o insulă suspendată între cer şi pământ. Fiecare clădire din piatră, cu obloanele ei viu colorate, fiecare străduță îngustă poartă în tăcere misterul secolelor trecute. Localnicii, cu zâmbetele lor sincere, te fac să simți că aparții acestui loc, chiar și pentru câteva ore.
     Am pășit în inima orașului unde o piață animată mi-a încântat simțurile, aromele îmbietoare de mâncăruri locale, glasurile entuziaste și atmosfera vibrantă a unei comunități ce trăiește clipa. Am savurat bucate tradiționale cu răgazul și plăcerea unui călător îndrăgostit de moment.
     Trogir nu este doar un oraș, ci un sentiment, o conexiune cu esența vieții. Este locul unde piatra, marea și sufletul călătorului se întâlnesc pentru a crea amintiri de neuitat. Pentru mine, această bijuterie croată a fost mai mult decât o destinație – a fost un moment de revelație, o celebrare a simplității și a frumuseții.

–22 marie 2012–