Am ajuns în Freiburg spre seară, venind de la Basel din Elveția. Aveam doar câteva ore la dispoziţie înainte să urc într-un tren de noapte cu destinaţia nordul Germaniei, însă acest oraş în care am păşit m-a prins din prima clipă, cu lumina lui caldă, cu aerul tihnit și cu acel amestec de istorie și viață ce te face să simți că ai intrat într-un spațiu viu, nu doar unul de decor.
     Așezat la poalele Pădurii Negre, aproape de granița cu Elveția, Freiburg are o istorie care începe în secolul al XII-lea, când a fost fondat ca oraș liber imperial. A trecut prin războaie, reconstrucții și revoluții, dar a păstrat mereu un spirit deschis, universitar, ecologic și profund german. Astăzi e considerat unul dintre cele mai sustenabile orașe din lume, dar mie mi-a oferit altceva: o seară care mi-a rămas în minte ca un film bine regizat.
     Am urcat pe Schlossberg, dealul care veghează orașul, și am privit panorama: acoperișuri roșii, turnul catedralei străpungând cerul, iar în depărtare, conturul blând al Munţiilor Pădurea Neagră.
     La coborâre, am fost atras de sunetele unui concert de muzică clasică care răsuna lângă catedrala gotică din centrul orașului, Freiburg Minster, o capodoperă începută în secolul al XIII-lea și finalizată abia după 300 de ani. Turnul ei, de 116 metri, a fost considerat de istoricul Jacob Burckhardt „cel mai frumos din lume”, și nu e greu să-i dai dreptate. M-am așezat pe o bancă și am ascultat. Nu știu ce se cânta, dar știu ce am simțit: că timpul se oprise!
     Și, desigur, nu am plecat fără să gust un „Lange Rote”, cârnatul lung, roșu, specific Freiburgului, servit într-o chiflă crocantă, cu muștar și o poveste în plus. L-am mâncat pe o margine de fântână, privind oamenii care treceau, râdeau, trăiau. A fost picant, dar nu doar la gust, ci și în felul în care mi-a amintit că uneori, cele mai simple lucruri sunt cele care te leagă de un loc.
     Dacă ai mai mult timp în Freiburg, nu rata plimbarea pe lângă Bächle, micile canale care străbat orașul și care, se spune, că dacă le calci din greșeală, te vei căsători cu o localnică. Vizitează și Münsterplatz, piața centrală cu târguri zilnice, Historical Merchants’ Hall cu fațada sa roșie și muzeul Wentzingerhaus. Iar dacă ai noroc, prinde o zi senină și urcă în turnul catedralei, panorama e de nedescris.
     Eu am avut doar câteva ore. Dar au fost suficiente. Freiburg mi-a oferit o seară completă: urcare, priveliște, muzică, mâncare, conversație, tăcere. Și poate că nu am plecat cu suveniruri, dar am rămas cu ceva mai rar: senzația că am fost acolo cu adevărat.
     Și dacă mă întrebi ce mi-a plăcut cel mai mult, îți voi spune: faptul că, în Freiburg, chiar și o seară scurtă poate deveni o amintire de neuitat!

–27 august 2025–