Când am ajuns în Nicosia, am avut senzația că pășesc într-un oraș care nu se supune niciunei reguli cunoscute. Nu seamănă cu nicio capitală europeană, dar nici cu vreo metropolă orientală. Este un loc suspendat între lumi, între timpuri, între identități. Un oraș care parcă își ține respirația, ca și cum ar ști că fiecare turist care ajunge acolo va rămâne năucit de ceea ce urmează să descopere.
     Nicosia este singura capitală din lume împărțită între două țări. O anomalie geografică, politică și culturală. O ciudățenie care sfidează logica. Într-o parte e Ciprul grec, cu aer occidental, cu cafenele elegante, cu străzi ordonate și cu o atmosferă care te face să simți că ești în inima Europei. Dar dacă mergi câțiva pași mai încolo, ajungi la o vamă. Da, o vamă în mijlocul orașului. O linie imaginară transformată în realitate, unde trebuie să arăți pașaportul ca să treci dintr-o parte în alta.
     Și când am trecut… parcă am intrat într-o lume complet diferită. Dincolo de punctul de control, Nicosia devine alt oraș. Alt ritm. Alte culori. Alte mirosuri. Altă energie. E Turcia. E Orient. E Ciprul de Nord, cu moschei, cu bazaruri, cu străzi înguste și cu o atmosferă care te face să simți că ai călătorit sute de kilometri, deși ai făcut doar câțiva pași.
     Aceasta e magia Nicosiei: nu trebuie să iei avionul ca să treci dintr-o civilizație în alta. O faci pe jos. Cu pașaportul în mână. Cu inima bătând mai repede. Cu ochii mari. Cu mintea pregătită să fie surprinsă.În partea grecească, am simțit ordinea, lumina, parfumul mediteranean, clădirile elegante, cafenelele moderne, magazinele cochete. O lume familiară, europeană, în care te simți imediat confortabil. Dar în partea turcească, totul se schimbă. Acolo e Orientul autentic, cu bazaruri pline de viață, cu negustori care te invită să intri, cu miros de mirodenii, cu moschei care domină cerul. E o lume care pulsează altfel, mai intens, mai colorat, mai imprevizibil.
     Și totuși, cele două lumi coexistă. Se privesc. Se ating. Se resping. Se completează. Nicosia e un oraș care trăiește în două dimensiuni simultan, iar eu am simțit asta la fiecare pas. E ca și cum ai deschide o ușă și ai trece dintr-un film european într-un film oriental, fără să schimbi decorul, doar atmosfera.
     Obiectivele turistice sunt multe și fascinante: zidurile venețiene care înconjoară orașul ca o fortăreață antică, străzile înguste din centrul vechi, Palatul Arhiepiscopal, moscheea Selimiye, o fostă catedrală gotică transformată în moschee, un simbol perfect al dualității orașului. Fiecare colț are o poveste, fiecare piatră are o istorie, fiecare stradă ascunde un secret.
     Iar satisfacția turistului? E uriașă. Pentru că nu vizitezi doar un oraș. Vizitezi două. Două lumi. Două culturi. Două identități. Două istorii care se ciocnesc și se împletesc într-un mod pe care nu-l mai găsești nicăieri în Europa!

–26 noiembrie 2018–