După o mică pauză de ploaie, mă întorc repede pe Via Transilvanica și după ce fac poza cu borna din centrul orașului, pornesc pe lunga stradă Traian Doda până când dau de aeroport și atunci îmi dau seama că am deviat un pic de la traseu, dar nu mă mai întorc.
     Mai departe văd vreo cinci-șase turme de oi, dar care sunt destul de departe și nu îmi fac probleme, doar că aproape de Zervești îl întâlnesc pe Nea Vodă cu turma sa și care are un câine maidanez și pe cățeaua Pamela, dar îmi spune să nu îmi fie teamă că sunt amândoi cam bleguţi. Însă după Dalci, apar doi uriași, incisivi și extrem de insistenți și de abia scap cu o bucată de pâine extrasă din rucsac în ultima clipă!
     Ajung la Cicleni și îl cunosc pe Petre care vrea neapărat să facă o faptă bună, și se oferă să mă conducă la un izvor ca să îmi iau o sticlă de apă. Inițiativa sa este cu atât mai mult de admirat, în condițiile în care el din naștere nu poate să meargă iar acum pășește doar în cârje. Impresionant gest și câtă voință!
     Tot la Cicleni am plăcuta surpriză de ai întâlni pe Adela și Sorin, doi frați din Timișoara care călătoresc pe Via, de la Bucova până la Crușovăț. Facem schimb de experiențe și promitem că o să ne ajutăm dacă o să mai avem nevoie, ei sunt foarte prietenoși și foarte de treabă. Îl cunoaștem și pe Nea Oprea care are 81 de ani dar nu pare, și pe care îl punem să ne facă poza și bineînțeles facem și cu dânsul una, că așa e frumos.
     Ajung pe urmă la Var și mă întreabă oamenii din sat ce caut pe acolo, dacă vând ceva? Când află de unde vin și unde mă duc rămân uluiți, dar primesc felicitări. Chiar și tanti Persida Drăguț de 86 de ani care se află la poartă poate la o bârfă, mă felicită. Sunt copleșit de-a dreptul.
     Pe drum mai întâlnesc doi bicicliști, pe Cosmin și pe prietenul său, ei sunt din Pitești, vin de la Sarmizegetusa și sunt hotărâți să campeze în primul sat, și poate găsesc și o bere.
     Eu merg și tot merg și am și ceva dificultăți de orientare că doar e un pic mai greu sa faci traseul invers, dar mă descurc. Întâlnesc pădurea de ferigă, incredibil cât de multă este, nu am văzut atâta în viața mea, întâlnesc și trei câini care cum văd o ciudățenie ca mine brusc fac stânga împrejur și o iau la fugă. Apoi mai spre seară ajung în satul Glimboca unde după ce descopăr calea ferată abandonată și gara transformată în locuință particulară, îl cunosc pe nea Radu care îmi spune că lucrează la primărie și că a ajutat şi el la plantatul bornelor în trecut! Îi mulțumesc și eu în numele drumeților de pe Via!
     Trec apoi Bistra și mă grăbesc că se apropie noaptea, și merg și parcă numai ajung, dau de locuințe apoi apare zona industrială, apoi iar locuințe şi iar zona industrială și întreb câți kilometri mai am, tot doi de vreo patru kilometri, și mă opresc la o casă unde sunt mai mulți oameni, unde nu prea mai scap ușor că mă pun să le spun tot, iar o doamnă destul de tinerică și drăguţică îmi și zice că dacă ar avea un soț ca mine imediat ar băga divorț, iar după aceea aduc și un cântar să vadă ei câte kilograme are rucsacul meu, 12,5, și eu care mă așteptam la un pic mai mult, mă cântăresc și eu, 74, vai ce-am mai slăbit, apoi ne despărțim, ei să mulgă vaca, eu să ajung la hotel Fiama unde îl găsesc pe Nea Nicu și iar povești, dar fug și merg la culcare că sunt rupt de obosit!

–24 august 2022–