Ajung în Rovaniemi, în nordul Finlandei și în capitala Laponiei, chiar pe Cercul Arctic de Nord. Toată lumea vine iarna aici, cu fulare groase și nasuri roșii, dar eu am sosit, la început de toamnă, cu un tren de noapte tocmai din Helsinki, obosit de parcă aș fi tras sania lui Moș Crăciun. Cobor din tren, ajung în satul Moşului și primul lucru pe care îl fac? Nu vizitez, nu mă plimb, ci mă culc sub un brad. Două ore de somn nordic, cel mai odihnitor din viața mea. Dacă ar fi existat un concurs de „sieste arctice”, sigur luam medalia de aur.
     După ce m-am trezit ca un urs din hibernare, am început plimbarea prin satul lui Moș Crăciun. La un moment dat, dau peste o clădire cu un scris mare: „Santa Claus Office”, iar, sub el, „Free admission” adică, intrarea liberă. Ei bine, cum sunt mare amator de cadouri pe degeaba, am zis: „Asta e pentru mine!” și am intrat cu pas hotărât, ca și cum aș fi descoperit comoara nordului.
     Pe alee liniște deplină, doar eu și ustensilele lui Moș Crăciun. Fac poze ca un paparazzi în vacanță, când dintr-o dată aud un „Hellooo!” puternic. Aproape că mi-a sărit camera foto din mână. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, nimic. Mai fac doi pași și iar: „Helloooou!” Deja mă gândeam că renii au învățat engleză. Dar nu, în capătul aleii îl văd pe însuși Moș Crăciun, făcându-mi cu mâna ca unui vechi prieten.
     Mă cheamă la el, mă întreabă cine sunt și de unde vin. Când i-am zis că sunt din România, a început să enumere: „Hagi, Dracula, mulți alții…” Am râs și eu, că Moșul părea să știe mai multe despre țara mea decât un ghid turistic. Apoi, ca un bunic pus pe șotii, m-a luat pe piciorul lui și m-a invitat la o poză. La trei metri de noi, un fotograf cu un aparat cât un tun făcea „click-click” de parcă eram la Hollywood.
     După poză, Moșul îmi arată ofertele sale. Când văd prețurile între 50 și 100 de euro, aproape că îngălbenesc. Dar Moșul, văzându-mi fața, îmi zice: „Am o ofertă specială pentru tine: doar 15 euro.” Am zis „asta e de mine” și am plecat cu poza sub braț, fericit ca un copil. La despărțire, Moșul mi-a spus să fiu cuminte, că știe totul despre mine. Am râs, dar în sinea mea mă gândeam: „Sper să nu știe și de somnul de sub brad…”
     Ziua a continuat cu renii lui Moș Crăciun, pe care i-am mângâiat pe coarne ca pe niște prieteni vechi, și cu câinii husky, care păreau mai energici decât mine după cafeaua de dimineață. Totul a fost un amestec de magie și comedie, o experiență unică, mai ales pentru mine, care nu primisem niciodată vizita Moșului acasă.
     Rovaniemi nu e doar un oraș pe Cercul Arctic, ci un loc unde poți râde, te poți juca și poți adormi sub un brad fără griji. Eu am plecat cu o fotografie, cu amintiri haioase și cu sentimentul că Moș Crăciun chiar există, și pe deasupra mai are şi simțul umorului!

–5 septembrie 2017–