Începutul de mai al anului 2025, mă regăsește în Băile Herculane, stațiune cu istorie îndelungată, unde izvoarele termale și peisajele spectaculoase atrag vizitatori de secole. Privesc în jur și las privirea să alunece peste clădirile vechi încărcate de poveste, și peste crestele golașe și potecile împădurite ce mă înconjoară, parcă îndemnându-mă să nu stau locului. Simt că pășesc într-un loc unde timpul are propriul său ritm, unde istoria și natura se împletesc într-un decor aparte!
     Pornesc la drum, lăsând în urmă forfota stațiunii, și încep urcarea spre Crucea Albă. Pădurea mă îmbrățișează cu aerul ei proaspăt, iar fiecare pas mă poartă mai adânc în liniștea muntelui. Parcul Național Domogled – Valea Cernei își dezvăluie treptat frumusețea. Printre arborii înalți, recunosc siluetele impunătoare ale pinului negru de Banat, dar și ale gorunului, fagului, teiului bănățean și frasinului. Acești copaci seculari veghează asupra traseului, dând pădurii un aer solemn.
     Luna mai își etalează splendoarea: liliacul este încă îmbobocit, dar în câteva zile va exploda într-un spectacol de culoare și parfum. Florile de munte își întind petalele spre soare, iar aerul este încărcat de miresmele pădurii. Urcarea devine mai abruptă, iar priveliștea ce se conturează îmi dă energie să continui.
     Ajung pe vârful Domogled, la 1105 metri, și mă opresc pentru câteva clipe. Respirația mi se domolește, iar privirea îmi alunecă peste întreaga Vale a Cernei. Sub mine, râul se strecoară printre munți, iar în depărtare, se conturează siluetele Munților Cernei, Godeanu și chiar, mai departe, ale Munților Retezat și Parâng. Mă las purtat de această panoramă magnifică, unde natura pare să se întindă la nesfârșit.
     Coborârea prin Cheile Feregari îmi oferă o altă perspectivă asupra muntelui. Poteca îngustă șerpuiește printre stânci, iar peisajul devine impresionant, cu pereți de piatră care se ridică impunători de-o parte și de alta. Natura domnește aici în toată splendoarea ei, iar pădurea își întinde brațele protectoare peste traseu, filtrând razele soarelui și oferind un cadru perfect pentru reflecție.
     După aproape șapte ore de traseu, cu pauze în care mă las purtat de frumusețea locului, simt că această călătorie nu este doar despre explorare. Este despre conexiunea profundă cu natura, despre libertatea pe care o simți când îți lași privirea să cuprindă orizontul fără limite.
     Parcul Național Domogled – Valea Cernei îmi oferă de fiecare dată o experiență autentică, un traseu de neuitat și o poveste pe care o voi purta mereu în suflet!

–02 mai 2025–