Greu, greu de tot mă încumet să plec din Mărtiniș de la doamna Ildiko, care pe bună dreptate cu tot dragul poate fi numită ,,Mama drumeților”, și de la domnul Arpad care, după ce îi pun rucsacul în spate îmi dă impresia că o să meargă cu mine mai departe! Din grabă uit carnetul de notițe, doamna Ildiko observă iar domnul Arpad mă ajunge cu mașina și mi-l aduce…admirabili oameni!
     Acum cu rucsacul complet, ajung în satul Rareș unde îl întâlnesc pe Zoli care e cu vacile și care îmi spune că în fiecare zi coboară ursul din deal și merge sa bea apă din vale, îl întreb dacă la văzut el, îmi spune că nu la văzut niciodată. După ce trec de Sânpaul, îl găsesc pe Piști, îl întreb de unde-i vine numele, și aflu că de fapt este un fel de Ștefi în românește. Îmi face cunoștință și cu câinele alb care însă nu are nici un nume dar e foarte prietenos și îmi prezintă și un vițeluș tare simpatic.
     Ajung la Daia, vizitez biserica reformată, apoi vreau să iau apă de la fântână, observ că nu este găleată, văd o poartă deschisă la o casă, niște copii fac mișto de mine spunând că acolo locuiesc ei, intru și cer apă și aflu de la domnul din curte că de fapt acolo este parohia satului iar cel cu care stau de vorba este chiar preotul reformat. Wow, sunt onorat, ne întindem la vorbă, fiica sa ne face și o poză iar pe final părintele îmi oferă și o bucată de brânză de bivoliță din producție proprie!
     Merg mai departe, întâlnesc cea mai mare turmă de vaci, iar Adam ciurdarul mi-l prezintă pe Șomo, stăpânul vacilor, cel mai mare taur care l-am întâlnit vreodată. Mă vede în roșu, începe să-și miște picioarele iar Adam îmi spune că se pregătește să atace, mă sperii groaznic, dar scap până la urmă! La Iașu îl cunosc pe Pal, care are o casă așa de frumoasă, încât nu rezist să nu fac o poză în fața ei. Mă invită și la o bere, dar numai stau.
     Apoi, când cred că mai am doar 4 kilometri până la destinație, traseul mă ocolește așa de mult, încât cred că mai fac cel puțin 10. Dar efortul îmi este răsplătit pe deplin când ajung sus și am parte de o priveliște impresionantă spre Odorheiul Secuiesc.
     Ajung în sfârșit și la Dârjiu după 30 de kilometri parcurși, și nu intru bine în sat că un domn de la a doua casă mă invită la o Cola la jumătate. Nu pot sa îl refuz, dar nu stau mult. Trebuie să mă grăbesc pentru că mă așteaptă gazdele mele, doamna Maria și domnul Ciobi Zoltany, un cuplu extrem de simpatic și chiar dacă nu cunosc limba română foarte bine, au un simț al umorului așa de puternic încât simți o adevărată plăcere să le fi alături!

–15 septembrie 2021–