Cairo, metropola cu aproape 20 de milioane de locuitori, este o mare îmbulzeală, un haos total, dar cu un farmec aparte. Cât de mult mi-am dorit să ajung aici și am reușit până la urmă. Excursia mea a început la ora unu noaptea din Hurghada. După multe sute de kilometri într-un autocar plin cu aproape toate națiile pământului, dar și cu multe rusoaice, că tare frumoase mai sunt, în capitala marelui stat african ni s-a alăturat carismaticul nostru ghid, profesor eminent în hieroglife, Abdul Qader Muhammad, care m-a și botezat cu numele de „Nunez” pentru toată această zi. Și nu cred că mi-a displăcut foarte mult.
     Am început cu marele muzeu din Cairo, despre care am aflat multe lucruri interesante de la „My Teacher”, cum mi-a plăcut mie să îi spun ghidului nostru.
     Muzeul Egiptean din Cairo, deschis în 1902, este una dintre cele mai importante instituții muzeale din lume. Aici sunt expuse peste 120.000 de artefacte care ilustrează întreaga istorie a Egiptului antic. Printre cele mai faimoase exponate se numără comorile din mormântul lui Tutankhamon și impresionantele statui ale faraonilor și zeilor egipteni.
     După muzeu, am avut parte de o nouă croazieră pe Nil, a doua după Luxor, la fel de atractivă, fără crocodili de data aceasta. A urmat o masă tradițională egipteană și apoi, în sfârșit, am ajuns la Piramidele din Giza. Ele au apărut dintr-o dată lângă noi. Eram în autocar și deodată le-am zărit pe geam, de parcă erau ale noastre dintotdeauna. Domnul profesor ne-a spus atunci:
     Piramidele din Giza, construite în jurul anului 2500 î.Hr., sunt monumente funerare dedicate faraonilor Khufu, Khafre și Menkaure. Marele Sfinx, cu corp de leu și chip uman, veghează asupra platoului Giza și rămâne unul dintre cele mai enigmatice simboluri ale Egiptului antic. Aceste structuri impresionante, construite cu tehnici încă neînțelese pe deplin, continuă să fascineze și să inspire generații întregi.
     M-am plimbat cu trăsura printre ele, am fost și în interiorul lor, apoi am ieșit din nou afară… După aceea, ca într-un film cu mare suspans, m-am pomenit din nou pe cămilă. Brr… Desigur, m-a convins un tânăr egiptean care, sub pretextul de a-mi face poze, m-a urcat și m-a coborât de pe „coana Camel”. Vai, dar ce emoții am mai avut! Altă dată, gata… numai urc… doamne ferește! M-au cam certat un pic organizatorii, dar până la urmă a meritat experiența.
     Ca și restul evenimentelor ce au urmat, cum ar fi vizita la marea expoziție de papirusuri și chiar infernul rutier din Cairo, fiecare moment a avut farmecul său unic. Dar cel mai emoționant moment a fost despărțirea de ghidul nostru. I-am dedicat tradiționala melodie egipteană „Ya Habibi” și i-am spus cu sinceritate că de acum înainte, ori de câte ori voi auzi acest cântec, îmi voi aminti de minunatul Egipt și de oamenii săi prietenoși.
     Călătoria mea în Egipt a fost mai mult decât o simplă vizită turistică; a fost o odisee a sufletului, o călătorie a redescoperirii și a conexiunilor umane. Am plecat de acolo nu doar cu amintiri frumoase, ci cu o parte din Egipt în inima mea, o parte care va rămâne acolo pentru totdeauna, ca o poveste gravată în timp și spațiu, plină de farmec și mister.

–noiembrie, decembrie 2024–