Este o cale ferată legendară ce străbate Ținutul Secuiesc pe o distanță de 66 de kilometri și are în total 18 opriri. În prezent este deservită de către compania Regio Călători şi pune la dispoziție patru automotoare dus-întors care circulă în cea mai mare parte a traseului mai mult goale.
     Eu am avut așa de mult loc la dispoziție încât de abia am reuşit să găsesc pe cineva cu care să mai stau şi eu de vorbă.
     La Târgu Secuiesc au coborât mai toți călătorii, probabil că e tare fain orașul mă gândeam eu, dealtfel chiar intenționam să îl vizitez la întoarcere.

Prin Sfântu-Gheorghe şi Târgu Secuiesc! De unde mitul, că în secuime rămâi flămând?

     Gara mi-a lăsat o impresie cât de cât bună, apoi am trecut și prin stația Covasna dar nu am zărit deloc staţiunea, ea fiind situată undeva la mai mulţi kilometri depărtare şi ar trebui să ai maşină ca să ajungi acolo, eu nedispunând de aşa ceva, mi-am luat gândul.
     Apoi după ce au coborât şi ultimii călători şi am pornit din nou, chiar că am rămas complet singur în tren. Noroc că se afla în imediata mea apropiere mecanicul de locomotivă care m-a lăsat să stau lângă el în cabină și am povestit multe şi mărunte, de-ale noastre de-ale ceferiștilor. Şi am avut şi mult timp pentru asta.
     Viteza de circulație este așa de mică încât chiar dacă coboram, și mergeam pe jos un pic mai rapid, tot la timp ajungeam la destinaţie. Poate şi puțin mai repede.
     Am mai aflat că această cale ferată ar fi dispărut de mult timp dacă nu era susținută de guvernul de la Budapesta. Acum nu știu dacă o fi adevărat sau nu, dar un lucru este cert, ea a fost construită la sfârșitul secolului al-XIX-lea pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar.
     După ce la 11 octombrie 1891 s-a dat în funcțiune tronsonul Braşov – Sfântu Gheorghe, în acelaşi an la 30 noiembrie s-a inaugurat şi porțiunea până la Târgu Secuiesc, apoi prin 1907 a fost continuată până la Brețcu avându-se în vedere și o traversare a pasului Oituz şi o eventuală legătură cu Moldova, proiect care din păcate nu a mai fost implementat!
     Bine că a rămas măcar așa timp de mai bine de 100 de ani, pentru că probabil mai mult ca sigur o să fie şi ea abandonată tot aşa cum s-a întâmplat şi se întâmplă cu multe alte căi ferate din România.
     Indiferent care-i va fi soarta în viitorul apropiat sau mai îndepărtat, rămân totuşi cu vaga nostalgie că am fost şi eu odată călător pe linia 404 de cale ferată, Sfântu Gheorghe – Breţcu, şi nu aş vrea să cred că, a fost și pentru ultima oară!

–18 martie 2024–