Greu mă mai trezesc azi dimineață doar pe la nouă treizeci, ies afară din cameră mă întâlnesc cu doamna Eliza: Bună dimineața, cum ați dormit? Bine, dar cred că prea multă palincă am băut aseară! Și vă pare rău? Cred că nu! Atunci e bine!
     Of, și plec cu aşa o greață și așa greu mă mai mișc de parcă aș mai avea un bagaj în plus în spate. Nu îmi trece decât peste vreo două ore după ce savurez o cola pe nerăsuflate de la un bar ce îmi apare în cale.
     Mă mai sună și cineva: Sunt Moșu din Retezat, când ajungeți la Nucșoara? Păi cred că pe la opt noua diseară, că am plecat cam târziu din Sarmizegetusa. Eu nu voi fi acasă, în schimb îi găsiți pe părinții mei și vedeți că nu veți primi nici ciorbă.
     Eu, când mi-am făcut rezervările acum vreo două săptămâni, la Nucșoara am ales ,,La Moșu în Retezat”, fiind convins că o să mă primească un om bătrân, moș bătrân cu părul și barba albă, ceva gen Moș Crăciun poate asemănător cu cel pe care l-am întâlnit eu când am fost în Laponia acum vreo patru ani. Rămân un pic dezamăgit, nu primesc nici ciorba și nici nu mă întâlnesc cu moșul bătrân în schimb mă așteaptă părinții moșului. Mai să fie, cum vine asta?
     Ajung la Clopotiva și la magazinul din localitate, o găsesc pe doamna Angela, mă întreabă unde mă cazez la Nucșoara, îi spun că la un moș și apoi elucidez cumva misterul. De fapt la Nucșoara, multe familii din sat poartă numele de familie de Moșu, și astfel acel moș bătrân așteptat de mine cu atâta nerăbdare se transformă dintr-o dată într-un moș mai tinerel. Asta e!
     Merg mai departe prin Clopotiva, vine și un fel de amenințare de ploaie, încurc și un pic traseul dar îmi revin repede, și cum trec de Brazi și ajung aproape de Râu de Mori îl întâlnesc pe Bogdan, un cioban din Sibisel care îmi dă să îi repar telefonul, de fapt nu merge că e pe mod avion și e setat și în limba franceză, îl rezolv și de bucurie îmi spune că, cu prima ocazie îmi dă și o bere. Mă apără și de câinii săi, dar nu merg decât vreo două trei dealuri că mă pomenesc cu alți vreo cinci șase câini ciobănești fără stăpân, dar îi păcălesc cumva și de data asta iar cu doi dintre ei chiar mă și împrietenesc.
     Apoi urc dealul și aproape de Ohaba Sibisel, îl întâlnesc pe Ionuț Iubeș, care când aude că sunt de la Vâlcea îmi spune că a făcut și el armata la Olănești. Încearcă să mă convingă să merg pe scurtătură dar nu vreau deloc și bine fac că de acolo de sus de pe deal am parte de cele mai frumoase peisaje și unul dintre cele mai superbe apusuri de soare întâlnite vreodată!
     Ajung pe înserat la ,,Moșu din Retezat” și într-adevăr îl găsesc pe Nea Moșu cel bătrân, care de fapt este nea Nelu de 82 de ani și de asemenea o întâlnesc și pe tanti Moșu care de fapt este tanti Viorica ce are 76 de ani.
     Tare încântat sunt că am ocazia să îi cunosc, mă simt așa bine alături de ei, povestim multe și mai îmi oferă pe deasupra și o ciorbă de perișoare cu ardei umpluți, parcă special oprită pentru mine, așa de bună încât și acuma simt că îmi lasă gura apă!

–28 august 2022–