Sarajevo are darul acela rar de a te prinde din mers, fără avertisment, fără pregătire, fără introducere. Eu am simțit asta încă de acum zece ani, când am ajuns pentru prima oară cu trenul din Zagreb, pe vremea când Bosnia încă mai avea legături feroviare internaționale. De data aceasta am venit cu autocarul, tot din Zagreb, o noapte întreagă pe drum, iar întoarcerea a fost la fel, cu un autobuz de noapte spre Belgrad.
     Am avut doar o zi la dispoziție, dar uneori o zi e suficientă ca să te reconectezi cu un oraș care ți-a rămas la suflet. Iar eu, cum am pus piciorul în capitala Bosniei și Herțegovinei, am simțit din nou vibrația aceea aparte: un amestec de Orient și Occident, de istorie grea și energie tânără, de nostalgie și renaștere.
     Primul lucru pe care l-am făcut a fost să urc în Avaz Twist Tower, cea mai înaltă clădire din Sarajevo și una dintre cele mai spectaculoase din toată regiunea. Turnul are 40 de etaje și 172 de metri înălțime, cu o fațadă răsucită care îl face unic în Europa. A fost construit între 2006 și 2008 și găzduiește sediul ziarului Dnevni Avaz. De sus, priveliștea este de-a dreptul irezistibilă. Orașul se întinde ca un amfiteatru între munți, iar acoperișurile roșii, minaretele, clădirile moderne și dealurile verzi se împletesc într-un tablou pe care nu-l uiți prea ușor.
     Privind capitala de sus, nu ai cum să nu te gândești la Jocurile Olimpice de Iarnă din 1984, organizate aici, pe vremea când Sarajevo era încă parte din Iugoslavia. A fost un moment de glorie pentru oraș, un moment în care lumea întreagă și-a întors privirea spre aceste văi și munții din împrejurimi. Astăzi, multe dintre instalațiile olimpice sunt încă vizibile, unele restaurate, altele purtând cicatricile istoriei, dar toate parte din identitatea orașului.
     După coborâre, am pornit spre Baščaršija, inima veche a Sarajevo‑ului. Acolo am avut parte de o întâmplare de-a dreptul amuzantă. La restaurant, când am comandat čevapi, un fel de mici românești, dar mai altfel, ospătarul m-a întrebat cu un zâmbet larg: „Vrei o porție normală sau o porție pentru bărbați adevărați?” Am spus că vreau o porție pentru bărbați adevărați. Când a venit farfuria… am înțeles că poate am supraestimat puțin situația. Dar am dus lupta până la capăt, cu onoare.
     Sarajevo este un oraș care a renăscut spectaculos. De la războiul care l-a marcat profund, a reușit să se transforme într-o destinație turistică activă, plină de viață, de cafenele, de muzee, de piețe, de turiști din toată lumea. Străzile sunt pline, magazinele sunt deschise până târziu, iar oamenii sunt calzi și primitori.
     Obiectivele de neratat? Sunt multe, dar câteva sunt obligatorii: Podul Latin, locul unde a fost asasinat Franz Ferdinand; Tunelul Speranței, care a salvat orașul în timpul asediului; Moscheea Gazi Husrev‑beg; Catedrala Inimii lui Isus; fântâna Sebilj; și, desigur, Avaz Twist Tower, unde orașul ți se așază la picioare.
     Am plecat din Sarajevo cu aceeași senzație cu care am venit: că orașul acesta are un farmec pe care nu-l poți explica în cuvinte, doar îl simți. E un loc în care trecutul și prezentul dansează împreună, în care oamenii zâmbesc sincer, în care munții veghează tăcuți, iar străzile te invită să revii din nou.

–12 septembrie 2025–