Si cum eram la începuturile mele în ale călătoriilor după aventura berlineză, ajung de data aceasta în Cehia, în frumoasa sa capitală, Praga. Încă de la sosire, mă întâmpină gara principală, Praha hlavní nádraží, nu doar prin eleganța vechii clădiri Art Nouveau, ci și prin partea sa modernă, subterană, un adevărat nod de transport european. Coridoarele largi, scările rulante și liniile multiple par să mă introducă într-un labirint contemporan, unde trenurile nu mai sunt doar mijloace de transport, ci vin şi cu aerul lor de progres și viteză.
     Atmosfera este diferită de cea a vechilor gări monumentale, aici totul pulsează de modernitate, cu panouri electronice, magazine și cafenele, iar agitația călătorilor se împleteşte cu ordinea germanică a orarului. Am simțit că intru într-un oraș care știe să îmbine trecutul cu prezentul, tradiția cu modernitatea.
     Praga însăși are o istorie fascinantă, întinsă pe mai bine de un mileniu. De la legenda prințesei Libuše, care a prezis gloria orașului, la fondarea Castelului Praga în anul 870, la episoadele zbuciumate ale revoltelor și schimbărilor de regim, a ocupației naziste și a perioadei comuniste, orașul a rămas mereu un simbol al rezistenței și al culturii.
     Şi… cum să nu vizitez grădina zoologică din Praga? Situată în cartierul Troja, întinsă pe 58 de hectare, adăpostește peste 5.000 de animale din aproape 700 de specii. De la elefanți asiatici la păsări exotice, de la urși panda la specii rare aflate pe cale de dispariție, fiecare colț al grădinii este o surpriză. Mă plimb fascinat, ca un copil printr-un parc de distracții, doar că aici distracția este vie și mă priveşte în ochi.
     Revenit în centrul orașului, descopăr piețele și obiectivele turistice care fac din Praga un magnet pentru orice vizitator. Piața Orașului Vechi, cu celebrul Ceas Astronomic, îți dă impresia că timpul se joacă cu tine. Podul Carol, cu statuile sale, e ca o galerie de artă în aer liber. Castelul Praga, cel mai mare din lume, domină orașul cu eleganța sa. Catedrala Sfântul Vitus, gotică și impunătoare, te face să ridici privirea până amețești. Piața Wenceslas, plină de viață, e locul unde istoria modernă a Cehiei s-a scris în stradă. Și, ca să nu uit, Casa Dansatoare, acea clădire care pare că face pași de vals.
     Praga m-a cucerit atunci, și m-a cucerit din nou doi ani mai târziu, când m-am reîntors. Am promis că voi reveni iar și iar, pentru că orașul acesta e fascinant în orice anotimp: primăvara cu florile sale, vara cu agitația turiștilor, toamna cu melancolia străzilor, iar iarna cu târgurile de Crăciun care transformă orașul într-un basm.
     Iar de fiecare dată când am revenit, Praga mi-a arătat alt chip al său, dar mereu același farmec. Și am înțeles că orașele mari nu se vizitează o singură dată, ci se trăiesc din nou şi iar din nou, până devin o parte din tine!

–28 noiembrie 2011, 05 octombrie 2013–