Când am coborât din avion în Amman, am simțit imediat că intru într-un oraș care nu are timp de introduceri. Nu te întreabă cine ești, nu te întreabă de unde vii. Te lovește direct cu aerul lui cald, cu mirosul de condimente, cu agitația străzilor și cu energia aceea care îți spune că aici nu e loc pentru jumătăți de măsură. Am venit din România pentru cinci zile, dar încă din prima clipă am simțit că acest oraș are planuri mult mai mari pentru mine.
     Ammanul nu te așteaptă. Te ia de mână și te trage după el.
     În primele ore nici nu știam unde să mă uit mai întâi. Claxoane, oameni care se mișcă în toate direcțiile, străzi care urcă și coboară ca un val uriaș, clădiri vechi lângă clădiri moderne, cafenele pline, piețe aglomerate, taxiuri galbene care trec la doi centimetri de tine. Și eu, în mijlocul lor, cu ochii mari, încercând să prind totul dintr-o singură respirație.
     Ca să nu ratez nimic, m-am alăturat unui grup de turiști și am acceptat un ghid local. A fost una dintre cele mai bune decizii. Omul acesta ne-a dus prin Amman ca și cum ar fi vrut să ne arate sufletul orașului, nu doar fațada. Ne-a plimbat prin piețe, prin cartiere vechi, prin locuri unde turiștii ajung rar, prin străzi unde mirosea a shawarma proaspătă și a cafea cu cardamom. Ne-a dus la Moscheea Al-Hussein, la Teatrul Roman, la Citadelă, la Temple of Hercules, la Muzeul Iordaniei, la Rainbow Street, la piețele lor pline de viață. Fiecare loc cu povestea sa, fiecare colț cu o energie unică.
     Dar adevărata aventură a început când am decis să urc singur pe colinele orașului. Ammanul e construit pe șapte coline, iar de sus vezi totul: străzi care se învârt ca un labirint, clădiri albe ce se întind cât vezi cu ochii, moschei care strălucesc în soare, oameni care par mici puncte într-un oraș care nu se oprește niciodată. Acolo sus, printre situri arheologice vechi de mii de ani, am simțit că Ammanul își arată adevărata sa față: un amestec de istorie, modernitate, haos și frumusețe.
     Și apoi… viața de noapte. Dacă ziua Ammanul e intens, noaptea devine electric. Cluburile sunt pline, muzica iordaniană te prinde fără să vrei, ritmurile orientale îți intră în piele, iar oamenii dansează cu o bucurie care te molipsește. Aici, în Iordania, libertatea se simte altfel. Mai relaxată, mai permisivă, mai deschisă decât în multe alte țări arabe.
     Iordania e condusă de o monarhie respectată, iar asta se simte în stabilitatea și siguranța orașului. Ammanul e viu, dar nu haotic. E intens, dar nu periculos. E un loc unde tradiția și modernitatea trăiesc împreună fără să se certe.
     Când am plecat, am simțit că las în urmă nu doar un oraș, ci o parte din mine. Ammanul mi-a dat amintiri nemuritoare, momente care mi-au rămas în minte ca niște fotografii vii și o dorință clară: să mai revin.
     Și eu știu sigur că mă voi întoarce!

–04 decembrie 2019–