Skagen: Unde mările se întâlnesc și gustul devine poveste!

Skagen e genul de loc care nu se lasă prins în definiții. Se află acolo unde Danemarca se termină, sau poate abia începe. În vârful peninsulei Jutlanda, orașul stă între două mări care se întâlnesc fără să se amestece: Marea Nordului și Marea Baltică. Este un fenomen oceanografic rar, vizibil chiar de pe țărm și care atrage o multitudine de turiști și cercetători deopotrivă.
Ajung în Skagen într-o dimineață cu o liniște ce se simte încă de la gară. Nu reușesc să merg la punctul exact unde se întâlnesc mările, nu găsesc transport adecvat, dar orașul mă primește cu brațele deschise. Și ce primire! Case galbene cu acoperișuri roșii, străzi liniștite, oameni ce zâmbesc fără motiv. Mă plimb fără plan, doar cu chef de a simți.
Skagen are un fel de a te face să încetinești. Nu te provoacă, nu te copleșește. Te lasă să respiri. Intru într-un mic atelier de fotografie veche, unde cadrele alb-negru sunt așezate cu grijă pe mese de lemn. Mă opresc la un magazin cu obiecte maritime: busole, hărți vechi, scoici și felinare care par să fi luminat corăbii demult uitate. Privesc frânghii groase încolăcite lângă ziduri galbene, cu fibrele umflate de sare și timp.
La prânz, mă opresc într-un local cu vedere spre port. Meniul e simplu, dar surprinzător: o tocăniță de legume nordice – țelină, păstârnac și ceapă caramelizată – servită cu pește la grătar. Iar berea de la Skagen Bryghus, ușor amară, cu note de citrice, e exact ce trebuie. E o pauză care nu cere explicații.
Ziua se încheie cu o plimbare pe faleză, unde vântul aduce miros de pin și sare. Cerul se colorează în nuanțe pastel, iar orașul pare să-mi spună: „Ai fost aici, și asta contează”.
Iar această zi devine un festin al simplității. Cu mine în mijlocul ei, cu gânduri care nu se grăbesc. Skagen îmi oferă o reverie calmă, o poveste care se scrie singură!