Nu știu dacă am pornit cu adevărat din Zürich sau dintr-un alt colț tăcut al inimii mele, dar știu sigur că în acea dimineață, când am pășit pe puntea vaporului, ceva s-a deschis în mine. Lacul Zürich nu e doar o întindere de apă, e o vibrație, o respirație largă a Elveției, așezată între dealuri domoale și orășele ce par pictate cu pensula unui artist îndrăgostit de liniște.
E mai mult decât un lac. E o punte între lumi, între oraș și natură, între agitație și tihnă. O călătorie pe apă care nu se măsoară în kilometri, ci în revelații. Fiecare val, fiecare reflexie a cerului, fiecare clopot îndepărtat dintr-un sat de pe mal, toate mi-au vorbit.
Iar când am ajuns în Rapperswil, orașul trandafirilor, am simțit că nu am ajuns doar într-un loc, ci într-un răspuns. Străduțele pietruite, zidurile vechi, parfumul discret al grădinilor, toate m-au primit ca pe cineva care se întoarce acasă după o lungă rătăcire.
O călătorie pe lacul Zürich nu trebuie ratată. Nu pentru peisaj, nu pentru destinație. Ci pentru că, între ape și munți, între orașe care nu se laudă și insule care nu se grăbesc, te întâlnești cu tine. Iar eu, în acea zi, am fost acolo, în mijlocul lacului, în mijlocul lumii, în mijlocul meu.
Și poate că o parte din mine a rămas acolo, între valuri și trandafiri, ca o tăcere care nu se uită!
–27 august 2025–
Viața ca o călătorie 
Un gând despre „Lacul Zürich, o experiență elvețiană de neratat”