Sunt în vârf. La propriu. Pe Vârful Padeș, 1382 de metri de liniște, aer curat și împlinire! După 15 ani de încercări, visuri și planuri amânate, am ajuns. Nu pe orice vârf, ci pe cel mai înalt din județul Timiș și cel mai mare din Munții Poiana Ruscă. Un vârf care nu se lasă ușor cucerit, dar care, odată atins, îți oferă ceva mai mult decât o priveliște, îți oferă pace!
     Traseul a început de la cabana Căpriorul, odinioară vestită, acum o amintire tristă în ruină. Dar drumul, deși lung de câteva ore, a fost luminat de prezența lui Marius din Lugoj, un montaniard desăvârșit, o călăuză cum rar întâlnești. Cu el alături, fiecare pas a fost mai sigur, fiecare cotitură mai clară, fiecare poveste spusă pe potecă, mai vie!
     Munții Poiana Ruscă sunt o punte între Carpații Meridionali și Apuseni, o zonă cu altitudini medii între 700 și 1000 m, dar cu vârfuri ce se ridică semeț, precum e Padeşul. Sunt munți cu șisturi cristaline, cu păduri dese și poteci care te provoacă să le descoperi. Nu sunt cei mai populari, dar tocmai asta le dă farmecul: sunt autentici, sălbatici, necosmetizați.
     Azi, nu vorbesc despre performanță. Vorbesc despre bucurie. Bucuria de a fi acolo unde am visat, de a simți că timpul nu a fost pierdut, ci doar aștepta momentul potrivit. Bucuria de a fi în mijlocul naturii, de a respira adânc și de a spune: Am reușit!
     Și poate, undeva, între foșnetul frunzelor și liniștea vârfului, muntele mi-a șoptit: Bine ai venit, Ionuţ. Te așteptam!
     Iar la finalul finalului, Maestru Montaniard m-a dus și la Lacul Surduc!

–15 august 2025–