Nyon, simfonia lacului și a pietrelor vechi, văzută prin ochii unui călător îndrăgostit de paradis!

Într-o seară blândă de vară, cu aerul pur al Alpilor plutind ca o promisiune în jurul meu, pășesc în orașul Nyon, o bijuterie a Elveției, așezată cu grație pe malul lacului Leman. Vin dintr-o călătorie lungă, dar sufletul meu e mai treaz ca niciodată. Hostelul în care rămân peste noapte e elegant, cu ferestre largi care lasă să pătrundă lumina lunii și mirosul subtil al florilor alpine. Simt că Nyon mă primește cu brațele deschise, ca un vechi prieten care știe exact ce am nevoie!
Dimineața, orașul mi se dezvăluie în toată splendoarea sa. Străzile pavate, clădirile cu arhitectură sobră dar fermecătoare, cafenelele unde timpul pare să se oprească, toate îmi vorbesc despre o istorie veche, dar vie. Nyon, fondat de romani sub numele de ,,Colonia Iulia Equestris”, păstrează în piatra sa ecoul imperiului. Trec pe lângă ruinele amfiteatrului roman, unde odinioară se auzeau aplauze și strigăte de luptă, iar acum doar vântul își mai face simțită prezența.
Dar adevărata magie începe când urc pe vapor. Lacul Leman, oglinda cerului și a munților, mă învăluie într-o liniște profundă. Pe măsură ce vaporul se îndepărtează de țărm, Nyon se transformă într-un tablou impresionist, castelele, turnurile, acoperișurile roșii, toate dansează în reflexia apei. E o croazieră scurtă, dar fiecare clipă pare eternă. Simt că sunt parte dintr-o poveste scrisă de natură și timp, iar eu sunt personajul principal.
În apropiere, se întind alte comori turistice: Geneva, cu eleganța ei cosmopolită; Lausanne, orașul artelor și al sportului olimpic; satele viticole din regiunea Lavaux, unde vița de vie se împletește cu poezia peisajului; și Yvoire, orașul medieval francez de pe celălalt mal al lacului, unde străzile pietruite și casele cu flori par desprinse dintr-un basm. Dar Nyon are ceva aparte, o intimitate, o căldură, o noblețe discretă care mă face să vreau să rămân.
Și eu, Ionut, sunt aici. Păstrez în mine parfumul lacului, ecoul pietrelor romane, și zâmbetul orașului care îmi șoptește: „Poate că nu rămâi pentru totdeauna, dar o parte din tine va rămâne aici, tăcută și vie.”
Și plec mai departe cu inima plină, știind că unele locuri nu se uită, ele devin promisiuni nerostite, că într-o zi, vei reveni acolo unde ai simțit că timpul, poate doar pentru o clipă, s-a oprit și te-a privit în tăcere, ca și cum ar fi știut că vei purta acel moment cu tine mereu!