Recent, am avut ocazia să trăiesc o experiență de neuitat, parcurgând traseul feroviar de la București Nord la Giurgiu. Acest traseu, cunoscut pentru podul de la Grădiștea, recent reparat, m-a transpus într-o călătorie plină de istorie și peisaje încântătoare.
     Linia feroviară de la București la Giurgiu, inaugurată în 1869, este prima linie de cale ferată din România. Cu trecerea anilor, această rută a devenit o arteră vitală pentru transportul de mărfuri și pasageri între București și portul fluvial Giurgiu. În 2005, însă, podul de la Grădiștea a fost avariat de inundații devastatoare, fragmentând legătura feroviară și împiedicând traficul. După ani de eforturi și așteptare, podul a fost în cele din urmă reparat, redeschizând linia și readucând la viață această rută istorică.
     Iar eu, avid de cunoaștere, după o noapte de călătorie, venind tocmai de la Timișoara, urc de pe peronul gării din București Nord și sunt pregătit pentru o nouă aventură feroviară. Mă așez confortabil într-o săgeată surprinzător de curată și îmi savurez cafeluța mea personală, urmărind pe geam peisajele din arealul bucureștean ce trec destul de rapid pe lângă geam.
     Primele opriri, la București Progresu și Jilava, mă poartă prin locuri încărcate de istorie. La Jilava, faimoasa închisoare se profilează în zare, amintindu-mi de poveștile întunecate care o înconjoară și câte mistere rămân nedescifrate între acele ziduri? Stația Mihai Bravu este o altă oprire interesantă, legată de istoria bogată a familiei Brăveștilor. După aceea, trenul continuă să șerpuiască prin Vidra, Grădiștea și Comana, oferindu-mi priveliști spectaculoase de câmpuri întinse, păduri dese și sate pitorești.
     Podul de la Grădiștea, odată distrus, acum se înalță impunător, impresionându-mă prin robustețea și frumusețea sa renăscută. E ca și cum o parte din trecutul nostru feroviar a fost readus la viață, legând din nou trecutul de prezent. Nişte renovări incredibile, cum numai în străinătate mi-a mai fost dat să văd, păcat că numai pe o porțiune mică de distanță, dar totuși e ceva.
     Ajungând la Giurgiu, întrezăresc Bulgaria și implicit orașul Ruse, aflat de cealaltă parte a Dunării. Giurgiu, cu istoria sa bogată și portul său animat, pare să își spună propria sa poveste. Reînnoirea liniei feroviare a adus nu doar oportunități noi pentru dezvoltare, dar și o legătură reînnoită între trecut și viitor.
     Această călătorie mi-a oferit ocazia de a reflecta asupra frumuseții și valorii patrimoniului nostru feroviar, care, oare, va putea fi păstrat? Eu sper, însă, ca această linie să atragă din ce în ce mai mulți pasageri și să devină un exemplu de succes în revitalizarea infrastructurii feroviare din România!

–5 iulie 2024–

• Călător cu trenul prin România