
Mari emoții am mai avut, atunci când venind de la Timișoara, am observat că întârzierea noastră era de exact o jumătate de oră, tocmai atât cât a trenului de legătură ce sosea de la Piatra-Olt! Am alarmat și șeful de tren, să țină domne’ trenul câteva minute că n-o fi bai, însă când ajung în gara din Caracal, ia trenul de unde nu-i. Unde o fi frate, o fi plecat oare? Nuuu, nici gând.. trenul meu rămăsese defect la Vlăduleni la doi pași de Caracal.. și astfel am o întârziere de aproape 3 ore!
Dar, nu-i nici un stres, că nici călători nu prea sunt, doar eu și o studentă de la istorie care merge la cetate la Sucidava să-și pregătească lucrarea de licență!
În tren îl întâlnesc și pe Ilie Popa, și aflu că am fost odată colegi la liceu la Craiova, dar e mult de atunci, mai bine de 35 de ani. Lucrează și el tot la CFR și îmi spune multe despre starea precară a căii ferate, pe care dealtfel o văd și eu, și ajungem împreună la concluzia că doar obiectivul militar de la Deveselu, o mai menține funcțională, că în rest cu un automotor amărât care circulă de două ori pe zi cu un călător-doi, ce rentabilitate să mai fie!
Am remarcat însă gara din Corabia, foarte solidă, nu e de mirare că încă rezistă, e construita înainte de 1900 ca și capăt de linie pe tronsonul Pitești – Slatina – Caracal – Corabia Port, una dintre cele mai vechi căi ferate din România.
În rest, m-am simțit foarte bine la Pensiunea Sinner, unde am rămas o noapte, am primit și o reducere semnificativă de preţ având în vedere că mai aveau cate ceva de pus la punct pe lângă casă, am remarcat şi ospitalitatea domnișoarelor de la restaurant care a fost de-a dreptul ireproşabilă.. că tare bine mă mai simt eu printre oltence!
Am descoperit și faleza Dunării, bine amenajată și tare relaxantă, bine pusă la punct probabil de primar, apoi orașul în sine, tare mult mi-a mai plăcut!
M-am întors a doua zi, nu cu trenul că mi-a ajuns, am luat un microbuz și astfel am avut ocazia unei scurte escapade la Caracal municipiul fostei capitale a istoricului județ Romanați. Îmi pare rău, însă, că nu am avut mai mult timp la dispoziție pentru vizitare, dar am remarcat totuși impozanta primărie și mai ales clădirea Teatrul Național, unde am de gând ca într-o dată viitoare să mă opresc mai mult și să vizionez poate şi o piesă de teatru!










































25-26 iunie 2024
Un gând despre „Caracal – Corabia, o cale ferată pe picior de dispariție, care însă.. nu dispare!”