Personal, mi-am propus un proiect îndrăzneţ, parcurgerea tuturor căilor ferate secundare din România, desigur cu trenul nu pe jos. Astea care mai sunt şi tare mă tem că nu peste mult timp multe dintre ele vor dispărea definitiv. Deci, hai la treabă.
De data aceasta, am pornit din Braşov cu trenul de noapte 406 ce merge la Budapesta Keleti prin Valea lui Mihai şi m-am oprit la Carei. De acolo, parcă programat, la câteva minute pleacă trenul spre Satu Mare şi Halmeu. Aceasta e şi porţiunea de cale ferată pe care o aveam în vedere şi de care eram interesat să merg pe ea.
Şi, astfel, aproape fără să îmi dau seama mă pomenesc la cap de linie în localitatea de frontieră cu Ucraina. Nu am stat decât vreo 10 minute aici, timp doar de a mai face o poză-două să rămână mărturie a treceri mele prin aceste locuri.
La întoarcere am fost mult mai atent cu cea-ce se întâmplă în jurul meu, dar cum trenul merge foarte repede, de abia mai reuşesc să întrezăresc pe geam munţii din Transcarpatia ucrainiană, râul Tur care izvorăşte din Munţii Oaşului şi se varsă în Tisa, şi fosta cale ferată spre Negreşti-Oaş şi Bixad.
Când dau să mai văd ceva, observ că am şi ajuns înapoi în Satu Mare şi astfel şi călătoria mea s-a încheiat.
Şi cum mai aveam vreo două ore la dispoziţie m-am mai hotărât să mă mai plimb puţin şi prin oraş şi am ajuns astfel în centru care, ca de obicei, este închis înainte de alegeri, se lucrează din greu, apoi am trecut pe lângă Primărie şi Consiliul Judeţean, acolo la fel, şi apoi şi pe valea Someşului, lumea era tot la datorie, până când am ajuns în piaţa agricolă şi cum îmi era tare foame am descoperit într-o vitrină a unei terase, Micii Mari, şi nu am rezistat ispitei de a savura câțiva.
Doamna în fustă scurtă, de origine din Lipova-Arad, mi-a recomandat şi o plăcintă locală cu usturoi pe care am luat-o la pachet, am mai descoperit pe o tarabă în piaţă şi nişte mere nestropite, aşa mi-a spus vânzătorul că sunt, le-am luat şi pe acelea, şi apoi fuga-fuga şi la gară că pierd trenul.
Şi, cam aşa a si fost, că nici măcar o poză cu gara din Satu Mare, nu am mai reuşit să mai fac.
–25 Martie 2024–
Viața ca o călătorie 